Luni, 11 Decembrie 2017
Luni, 11 Decembrie 2017


Kontakt / Cazul lui kicsi Misi cu secția maghiară din Beclean – poveste în jurul unei săli profesorale mobile

Cazul lui kicsi Misi cu secția maghiară din Beclean – poveste în jurul unei săli profesorale mobile

A alege locul sălii profesorale ca una care se găsește chiar printre elevi, pe coridorul unei școli bine puse la punct, s-ar părea pentru unii un gest cel puțin curios. Așa au cei de la secția maghiară de la Școala Silași din Beclean. Un coridor, o masă cu acel registru profesoral fără care nu se poate închipui procesul de învățământ, pe stânga ușile claselor maghiare, în dreapta lungile ferestre ale coridorului.


Cadrele didactice ale secției maghiare se pregătesc pentru ore la această masă profesorală, când sosim noi, jurnaliștii de teren. Copii aleargă pe coridor, luând însă brusc din viteză când ajung în fața ”sălii profesorale”, spun un ”csókolom”, apoi fug mai departe. Ca și cei care participă la trafic și văd în dreapta mașina poliției. Un pic ne prefacem că nu ne grăbim, după ce treci de ei, haide,haide...

Pe directorul adjunct Oláh János îl cunosc de ani buni, încă de pe vremurile când el era ”simplu” învățător la această școală și desfășura variate activități extrașcolare în cadrul predecesoarei Asociației Clubului Media Corbul Alb, care se numea Axe de Diasporă Maghiară (Szórványtengelyek).


Mai avem 8 minute din pauză, copii secției maghiare sunt în formă maximă. Fuga, fuga – încetinire la masa sălii profesorale, salutare: Csókolom (Sărut mâna), după aia, iarăși fuga. Stăm cu profesoarele Becsky Hajnalka (maghiară), Vajda Henrietta (engleză), Szabó Ildikó (matematică) și mă uit la această interesantă ”constelație”: profesorii cu masa lor printre elevi...


– La noi toată secția maghiară funcționează ca o mare familie – îmi explică tânărul director adjunct. – Copii sunt obișnuiți cu prezența noastră, noi profesorii suntem cu ei de parcă am fi într-un apartament , ocupând bucătăria. Ei aleargă peste tot în apartament, cu excepția camerei de învățătură și bucătărie... Se observă fără doar și poate că această idee de a transforma secția maghiară într-o uriașă familie a avut rezultate. Cei 47 de copii din clasele 5-8 – cu mici excepții – ne consideră ca niște ”părinți de rezervă”. Încrederea lor este câteodată nețărmuită... – îmi spune până ne pregătim să intrăm în clase să facem fotografii.


– Aoleo, vin inspectorii – se fâțăie copii, când se deschide ușa și întrăm cu camera de filmat și aparate de fotografiat. – Oi ce bine ca am deja două note, nu mă scoate la tablă… – spune un alt ”deștept” simpatic, din atitudinea căruia se reflectă deja ”băiatul mare”, care se dă mare în fața fetelor... 

Adică: atmosferă de clasă clasică...


La cei mici – clasele 1-4 – este mai greu să te apropii de ei. Suntem ”străini” cu aparatele noastre. Se agață de dascălii lor, cerându-și parcă protecție de la ei împotriva noastră, a străinilor din Cluj. Și ei sunt tot 47, ca și colegii de la 5-8.

47+47=94... Iată deja fac calcule și eu, deși nu pe mine mă așteaptă ora de mate... 94 de copii maghiari la școala din Beclean...


– Haideți mă aici, să nu vă fie frică de nenea Csabi – strig la ei, încercând să-mi ”încalț” fața de profesor cu rutină, care știe să se poarte cu copii. – Hai mă că știu ce plictiseală e la ore, și eu chiuleam toată ziua și umblam la școală numai să văd dacă nu cumva Kati dintr-a 5-a se uită la mine sau nu. Numai după gagici umblam...

Copii se uită la mine, parcă-parcă se dezgheață. Două-trei fetițe chiar vin lângă mine, întrebând: pe ”vremurile vechi” cum se îmbrăcau gagicile mele?


– Păi noi nu scoteam pantalonii rupți din gunoi cum se face astăzi... Că văd pe aici cam mulți care au pantalonii sfâșâiați..

– Ooo... Păi aștia nu sunt rupți, că așa-i cumpărăm, că așa e fain...
În fine, răde toată gașca de la secția maghiară elementară. Hahaha... Cică să scoți din gunoi... Figură mare nenea asta Csabi...

– Hai măi să facem o poză cu toții, până nu vine directorul adjunct – trag cu ochiul. – Știți ce se spune atunci când vrei să faci oamenii să pară că zâmbesc? Le spui să rostească o propoziție care include multe litere ”i”. Da litere ”i”… Că noi maghiarii cu limba asta grea, fino-ugrică suntem plini de i-uri… De exememplu: Ki viszi ki kicsi Misit pisilni…

Liniște mare, parcă extraterestră.


Repet: Ki viszi ki kicsi Misit pisilni… adică în românește: ”cine duce afară pe micuțul Misi la pișu”…

În fine izbucnește toată secția maghiară în râs.

– Cum a spus? Hai că nu am înțeles partea a doua… La pișu cu Misi? Nu mă: cine îl duce la pișu pe Misi… Și că e finlandez litera ”i”...

                                                                *

Stăm de minute în mașină, și copii tot în fața noastră. Râd, se împing… Și de la colț mai auzim: Ki viszi ki kicsi Misit pisilni… Litera ”i”, finlandez … cică…










Sus