Duminică, 16 Iunie 2019
Duminică, 16 Iunie 2019


Kontakt / La un sfert de secol și un pic…

La un sfert de secol și un pic…

Se apropie aniversarea a 25 de ani de la „Loviluția” din decembrie 1989 și dacă s-ar spune ori scrie – obiectiv, rece, fără intervenții și epitete personale, cu documente și dovezi – tot ce se știe, s-a aflat, s-a relatat etc, un asemenea text ar fi nepublicabil.

În primul rând pentru că ar avea dimensiunea unei cărți sau a mai multora, iar al doilea rând și următoarele nu există! Și s-ar isca o seamă de turbioane, ca să nu le spun altfel, ar fi un demers nu inutil ci inadecvat momentului.

Pentru că vorbim aici de Târgu-Mureș în special și de referim la un „trimestru negru” sui-generis care începe la 21 decembrie 1989 și se încheie la 21 martie 1990.
    
Left: Demonstration for Hungarian education, 1990, Târgu-Mureș (Wikipedia). Right: Romanian Revolution 1989 (Wikipedia)

Și, trebuie să o recunoaștem, societatea românească nu este pregătită pentru o devoalare totală, fără menajamente și cu orice riscuri, a evenimentelor. După cum, pe această planetă, nicio țară nu e capabilă, acum, să își „ridice poalele în cap” și să se expună, cu toate mizeriile ce au avut loc în background-ul istoriei sale. Iar unele lucruri chiar trebuie să rămână neștiute!

În speța noastră, prea multe interese sunt în joc, prea multe persoane și instituții, din România și din cel puțin alte 3 țări ar fi tulburate și s-ar isca conflicte diplomatice și nu numai. Nu e vorba de un anume modest material publicat pe un anumit blog, ci o deschidere globală și totală către sinceritatea informației și a comunicării dure, directe, calme și fără patimă în același timp. O utopie, firește…

Bineînțeles, aceste aproximativ 90 de zile de care vorbeam mai sus sunt încadrate de evenimente premergătoare și ulterioare însă ele, generic și simbolic pot fi privite din mai multe perspective. Spre a detensiona, cumva, o anume probabilă încrâncenare, pe care o aduce cu sine recursul la acea perioadă, pentru cei pasionați de studiul astrelor, remarcăm intervalul de la intrarea Soarelui în Capricorn până la intrarea astrului zilei în Berbec, adică trecerea prin zodiile Capricorn, Vărsător și Pești; altfel spus, intervalul dintre Solstițiul de iarnă și Echinocțiul de primăvară.

Sau, intrând în registrul religios, acel „trimestru” atipic poate fi poziționat, tot simbolic, între Crăciunul lui 1989 și Paștele lui 1990 – eveniment ce a avut loc în 15 aprilie și a fost un Paște „ecumenic”; la ora aceea nu era cine să-l serbeze și să-l trăiască în comun… În aceste contexte, multe lucruri interesante pot fi descoperite pentru ce cei vor să „sape” în profunzime, un anumit tip de predispoziții istorice și umane s-au creat atunci, anumite condiționări sociale s-au declanșat, iar efectele, pentru cine e capabil și deschis, se pot vedea acum, în desfășurarea lor.

Personal, am trăit acele trei luni de iarnă din plin și nu am înțeles prea multe despre ele, decât treptat, la ani după aceea – unele nici acum nu le înțeleg pe deplin, iar ceea ce intuiesc nu poate fi deocamdată așternut pe o hârtie, digitală sau din celuloză. Oricum, am început prin a fi extrem de optimist și entuziast la Solstițiul de iarnă din 1989 și am sfârșit prin a fi dezamăgit la Echinocțiul de primăvară din 1990 – senzație ce nu s-a estompat nici acum, persistă, iată, de un sfert de secol și e foarte bine așa! De mirare, nu? Să mă explic: entuziasmul are niște componente de superficialitate, însă dezamăgirea inițială ne poate menține alerți, atenți, lucizi, nu prea ne mai „vinde” nimeni!
  


Așadar, ne apropiem pentru a 25-a oară de o nouă aniversare-comemorare-celebrare a ciudatei ierni dintre 1989 și 1990. Ciudată și fundamentală, chiar necesară. Atunci s-a înclinat balanța istoriei în zona românească, au murit oameni iar în Tîrgu-Mureș chiar în două rânduri, în decembrie și în martie. Iar celor ce se vor mira sau revolta pentru că am spus că e o iarnă „necesară”, le amintesc că necesitatea nu are legătură cu binele sau cu răul, că e dincolo de aceste categorii sau polarități.

Cu siguranță, dacă nu existau acele sacrificii, nu am fi înțeles ce se întâmplă cu adevărat cu noi iar cursul evenimentelor era altul. Nu mă apuc să repet teorii, ele sunt prea bine cunoscute, cert e că metodele de tip războinic sau violent nu mai au sorți de izbândă, și nici cele ce folosesc duplicitatea și secretul ca armă.

Să ne urăm cu toții, să trecem cu bine această perioadă, plină de bucurii semnificative pentru cine știe și poate să le vadă sau să le simtă.

Pentru cei blocați în trecut și încremeniți în proiect, va fi doar crispare, încordare, vor trăi la suprafața lucrurilor pe care se iluzionează că le țin sub control.

Sărbători fericite, pe potriva meritelor fiecăruia!

Valeriu Russu




Sus