Marţi, 17 Septembrie 2019
Marţi, 17 Septembrie 2019


Kontakt / Noi, românii, ca popor și clasă politică, mimăm totul

Noi, românii, ca popor și clasă politică, mimăm totul. Afișăm fațade fără profunzime și intenții fără conținut, probabil condiționate genetic. Maeștri ai șuetei, cabotini chiar și în fața lui Dumnezeu, ne credem mai șmecheri decât alții și ne bizuim mereu pe căciula furată. 

Noi nici măcar nu ne exportăm valorile, cum se spune în mod eronat, pentru că acest lucru ar presupune o anumită rentabilitate, ci le întindem în față labirintul perfect, oblgându-i să plece aiurea. Ne vom mândri cu ei dacă vor reuși, iar în caz contrar ne vom bucura că ne-au lăsat în amarul nostru.
           

Mircea Daneliuc (1981): Croaziera (Tineri de prin toata tara, câștigători de concursuri diverse, sunt beneficiarii unei croaziere-recompensă, pe Dunăre. Ocazie pentru confruntarea unor mentalitati. În fiecare moment sunt supuși unei presiuni educative, din care evadează prin ironie și inteligență. Este metafora sistemului comunist de formare a omului nou si a precarității acestei noțiuni. O croaziera destinată a servi drept premiu se transformă intr-o croazieră-pedeapsă, un act social de coerciziune care nici macar nu e constientizat ca atare.)


În România profundă, puternic depopulată, au mai rămas doar cei care se pot întreține oriunde în lume și cei care nu se pot întreține nicăieri. Sărăcia, ignoranța și negarea unei realități la care contribuie pasiv, sunt cărămizile deformante ale societății tradițional-arhaice în care trăim, însă în mod paradoxal, cu cât rezultatul obținut este mai nesatisfăcător, cu atât mai mult crește și încrâncenarea de a-l menține.

Fiindcă suntem moștenitorii unei țări "eminamente agricole", ne lipsește spiritul civic, atât de caracteristic vechilor urbe, cum sunt cele transilvane. Demolăm prea ușor și construim anevoie, de la instituții și drumuri, până la educație și mentalități, în patria lui " las-o, mă, că merge-așea".




Sus