Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Kontakt / Ziua a doua – 16 Decembrie, Timișoara

Manifestația pro Tőkés László, transformată în protest anti-comunist

„A doua zi ne-am întors”- continuă să-și depene amintirile jurnalistul Gazda Árpád, martor al evenimentelor din 15-16 decembrie 1989 din Timișoara. „Eu am fost acolo, la parohie, de la primele ore ale dimineții. Asta era pe data de 16, sâmbăta. M-am folosit de faptul că după câteva săptămâni, pentru prima oară, mașina securității nu mai era la poartă. Am intrat în parohia lui Tőkés László. Am petrecut întreaga zi în compania familiei Tőkés.”

În data de 16 decembrie, în fața parohiei reformate din Timișoara s-a desfășurat o manifestație de solidaritate cu Tőkés, dar pe la orele amiezii ea s-a transformat într-o manifestare anti-sistem.

„Trebuie să precizez, că nouă, celor care eram în casă, ne-a fost teamă de scandările anti-comuniste ce se auzeau de afară. Ne-a fost teamă pentru că, totuși era vorba de un caz de executare silită, unde, dacă cineva nu vrea sa părăsească un imobil, nu știu, cel mult este scos cu forța, dar protestul anti-comunist, ar fi putut avea consecințe mult mai grave. Ne gândeam că putea fi vorba de o provocare din partea Securității. Pe vremea comunismului, exceptând revolta din ’87 de la Brașov și protestele din Valea Jiului, nu s-a mai întâmplat așa ceva! Era ceva neobișnuit, incredibil! Ne-a fost teamă, și nu găseam nicio soluție. Nu puteam spune oamenilor să termine cu scandările anti-comuniste, dar am încercat să le explicăm că nu este cel mai adecvat loc în fața bisericii să protesteze împotriva sistemului. Țin minte, că am ieșit de mai multe ori în mulțime, le-am spus prietenilor, cunostințelor: mă, băieți, manifestația anti-comunistă ar trebui mutată de aici. Aici este o manifestație pro Tőkés. La un moment dat, am scris și un afiș, pe care l-am lipit pe poartă, am scris pe el în românește și ungurește ceva de genul că scandările anti-comuniste nu aici trebuie strigate. Am încercat să formulăm cumva, să se înțeleagă: suntem de acord cu ceea ce se scandează, doar locația nu este tocmai potrivită.”

În mulțime s-a lansat zvonul că Tőkés este sechestrat de securiști și de aceea spune că trebuie mutată în altă locație manifestarea anti-comunistă. În cele din urmă, după-amiază, mulțimea a început să se miște în fața parohiei rămânând doar enoriașii reformați, care au venit într-adevăr să-l susțină pe Tőkés.

„Dealtfel, azi știm că nu era vorba de nici o provocare a securiștilor. Era inițiativa unui grup de prieteni de la restaurantul Cina, îi știm după nume: Borbély Zoltán, Kovács Tibi, poetul Ion Monoran – el nu mai trăiește – și Daniel Zăgănescu. Acolo, la masa restaurantului Cina, la o bere cei patru au decis: băieți, acum ori niciodată, mergem și transformăm această poveste în manifestație anti-comunistă.”


           Pe 16 Decembrie apare drapelul revoluționar, pe modelul 1956, Ungaria

Cine cunoaște Timișoara știe că biserica reformată și parohia sunt într-un nod de circulație foarte aglomerată al orașului, unde se ramifică liniile de tramvai. Pe acolo trebuie să treacă aproape fiecare tramvai. Acești patru tineri au oprit circulația tramvaielor. Pe atunci și sâmbătă era zi de lucru, dar era zi scurtă, deci ziua de lucru se termina pe la 12-13, când oamnii muncii se puneau în mișcare, mergând către casă. Majoritatea luau tramvaiul. Cei patru au dat jos pantograful tramvaiului oprit in stație, Zăgănescu s-a urcat în tramvai și s-a prezentat, a spus: mă numesc Zăgănescu, nu îmi este frică de securitate, strigați cu mine, jos Ceaușescu, jos comunismul!

„A dat dovadă de curaj fantastic acest tânăr! Deci ei, cei patru au transformat manifestația pro Tőkés în protest anti-comunist.“

Circulația tramvaielor a fost paralizată. Toată lumea a fost nevoită să coboare din tramvaie și să treacă pe jos în apropierea manifestației, astfel mulțimea creștea foarte repede. Vrând-nevrând au ajuns acolo toți cei care veneau de la lucru. “Asta s-a întâmplat în 16 decembrie, la primele ore ale după-amiezii.”

În noaptea aceea scuriștii au pătruns în parohia lui Tőkés László. Ușa bisericii a fost spartă cu toporul. Tőkés și soția acestuia au fost duși în satul Mineu din județul Sălaj. Ceilalți, printre care și Gazda Árpád, după o noapte grea petrecută la Securitate, au fost duși la închisoare.

După câteva zile Gazda a fost eliberat.







Sus