Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Kontakt / Hai România, hai Ungaria – cu fața spre teren!

La meciul de handbal Ungaria-România, câștigat de Ungaria cu 20-19 ne puteam întâlni din nou cu acel fenomen incalificabil, care otrăvește relația româno-maghiară la diferite nivele: lipsa stimei față de simbolurile naționale. La începutul meciului, „ultrașii negrii” ai echipei ungare – îmbrăcați în tricouri negre – s-au întors cu spatele spre teren la intonarea imnului național al României, își arătau degetul mijlociu și – conform presei maghiare – „urlau mai tare decât megafonul”.

Evenimentul nu a fost analizat imediat după meci de presa maghiară – probabil și jurnaliștii de specialitate au fost luați de avântul acestui meci, și se concentrau pe evenimentele de pe teren –, însă odată cu limpezirea spiritelor au și apărut primele critici.

Pe versiunea online al celui mai prestigios cotidian de stânga Népszabadság ( nol.hu) evenimentul este contabilizat sec, sugerând dezaprobare față de acest gest, cataloghizând strigătele celor îmbrăcați în tricourile negre ale ultrașilor în timpul întonării imnului României nu ca vociferări umane ci urlete (üvöltés): „urletele lor acopereau difuzoarele”.


Este însă interesant cum reacționează cititorii. Din primele patru comentarii reiese nu numai dezaprobarea față de acest comportament rușinos, ci și critica acidă vizavi de guvernarea de dreapta, care – conform celor care scriu aceste comentarii – nu ia măsuri împotriva acestor ultrași negrii.

„Despre haimanalele astea în negru ar trebui să se scrie mult mai mult și mai critic” – scrie Rugoka.

Un alt cititor, cu pseudonimul Entalpia:
„Acești tipi și amicii lor încă din anul 2006 și-au dat arama pe față, urinând în piața Kossuth. (…) Aaaa, despre meci? O echipă simpatică, nemaipomenită a Ungariei a învins o echipă foarte bună romănescă, cu spirit sportiv ridicat. Asta a fost pe teren. Între timp niște căcăcioși lași, îmbrăcați în țoale negre făceau de minune Ungaria, făcându-ne să ne ardă fața de rușine.”

Pseudonimul Tootáágas:
„Oare ar fi voie să se lase acești ultrași la meciurile viitoare? Au adus o rușine uriașă nu numai pe suporterii civilizați, dar și pe Ungaria ca țară. Sunt convins că există video despre ei. De acum încolo să nu mai intre la meciuri! Să plătească amenzi, sau așa ceva. Ar trebui să fie obligați de autorități, să ceară scuze echipei României, ca să le treacă cheful de asemenea fapte josnice. Știu, că au fost cazuri când și suporterii români s-au comportat la fel, dar exact pentru aceste lucruri ar trebui să fie mai precauți organizatorii. Nu de aceea trebuie să ne bucurăm după un meci câștigat, pentru că i-am învins pe cei pe care-i urâm, ci pentru că am fost mai buni pe teren. Dacă nu putem face asta, atunci nu mai putem vorbi de sport.”

Balango:
„Cu un astfel de comportament nu o să părem mai civilizați”

Până duminică seara numai un singur cititor era, care s-a solidarizat cu ultrașii, scriind scurt și patetic despre patrie și sentimentele sale.

Critica evenimentelor nesportive de la meciul de handbal Ungaria-România a creat valuri și în mass-media de dreaptă, aici fiind însă discutate mai ales nesportivitățile din teren.

În online-ul mno.hu (Magyar Nemzet) pseudonimul Bikaboy întreabă:

„De ce n-au dat mâna cu arbitrul nici unele handbaliste unguroaice, nici antrenorul Ungariei? Unde e diplomația sportului? Antrenorul român s-a comportat mult mai educat și mai diplomatic, dând mâna cu arbitrul…”

Ca încheiere un singur comentariu aș cita, o propoziție care caracterizează destul de bine avalanșa comentariilor de pe online-ul Nemzeti Sport (cotidian de sport), unde au sosit zeci și zeci de comentarii, unele tipice pentru un astfel de eveniment sportiv încărcat cu nervi, altele mai „atipice”, sugerând că toți ultrașii ar trebui scoși din săli și stadioane, deoarece fac de rușine societăți întregi.

Iată comentariul de care vă vorbeam, în care antagonismul își face aură:

HunMateo: „Nici mie nu-mi plac românii ăștia cu „păr pe talpă”, dar uite că mâine țin cu ei! Hai România, hai Ungaria”!

În concluzie: Hai România, hai Ungaria – cu fața spre teren!






Sus