Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Kontakt / István Boldizsár (Semnal M): Atunci începem noi!

Una dintre cele mai importante amintiri ale adolescenței mele se leagă de trupa clujană Semnal M. Eram în acea perioadă grea a vieții, când tânărul are nevoie de parole și slogane frumoase, dar și de texte muzicale apropiate de suflet, pentru a căuta mai ușor drumul anevoios al maturizării.

Boldizsár István, fondatorul formației Semnal M, nici în aceste zile nu știe ce efect pozitiv a avut asupra mea în anii 80 acel concert, unde l-am auzit nu numai cântând, dar și vorbind în spatele scenei cu Iuliu Merca, pregătindu-se de urcarea pe scenă. – Akkor kezdjük mi! (Atunci începem noi!) – spunea Boldizsár István lui Merca. Câteva cuvinte banale și iată că aceste cuvinte, mult timp, mi-au fost pe post de motto juvenil. Atunci începem noi!



Desigur acum, după atâția ani, când și părul meu încărunțește pe la tâmple, această istorioară primește alte nuanțe. Mă face să zâmbesc, de exemplu ideea mea „originală” de atunci, cum că cea mai titrată formație din Ungaria, Omega, ar fi fost în legătură cu Semnal M.

Nu știu de unde am scos acest lucru – poate am confundat ceva la emisiunile muzicale de la Europa Liberă maghiară și română – dar și în momentul de față am sentimentul că piesele de tip Gammapolis ale formației Omega sunt frate și soră cu piesa Semnal M, Desculț în iarbă:

Se ridică înspre cer/Turnuri lungi de sticlă, de beton și fier./Am trimis spre galaxii/Nave, sateliți, chiar și forme vii./Lăsând rațiunea să ne fiarbă/Am uitat ce-nseamnă frumusețea/Stând desculț în iarbă.

Și iată că acele cuvinte banale, akkor kezdjük mi! (atunci începem noi!,) primesc azi în gândirea mea și o aură interetnică aparte, gândindu-mă la faptul că în anii 70-80 cât de firesc a fost să vorbești maghiara în Cluj, nici urmă nu era de această teamă inexplicabilă de a vorbi ungurește cu cineva, dacă simțeai că te poți exprima mai ușor. Cât de mult s-a schimbat lumea…

În aceste zile, iar, au devenit actuale amintirile mele despre acel concert, deoarece colegul meu Csaba Zilahi de la Radio Cluj – el însuși muzician rock în vremurile bune – m-a primit cu vestea pe coridor: „știi cine a fost invitatul meu azi? Boldizsár István de la Semnal M...”

Iată scurtul interview luat de Csaba Zilahi lui István Boldizsár la Radio Cluj:

                                                                  ***

Z.Cs.: – István, au trecut mai bine de 35 de ani de la pornirea carierei voastre. Îți mai amintești de ziua fondării grupului?


B.I.: – Sigur că da. Este o zi interesantă și importantă nu numai pentru mine, dar și pentru formație, pentru membri, familiile lor, și desigur pentru toți cei care au iubit, atunci și acum, muzica rock. Era în 1976 și constelațiile erau prielnice ca să fondăm cu prietenul meu Iuliu Merca, formația Semnal M. Era o zi favorabilă pentru planuri mari. Cu Iuliu nu ne văzusem atunci de o perioadă bună, să stăm la masa, să ne schițăm viitorul. Era septembrie, sfârșitul sezonului... pe atunci noi, muzicienii rock, participam la concerte pe litoral, pentru că litoralul era principala scenă de afirmare în anii aceia. L-am întrebat pe Iuliu: „ce ar fi să facem o trupă clujeană?” Merca, atunci era la formația Mondial... am căzut de acord și ne-am și apucat în acel an de organizare. Eram într-o formă ieșită din comun. În ianuarie 1977 deja eram la repetiții iar în iunie aveam primul nostru concert! În câteva luni am pus pe roate cu Iuliu și cu ceilalți o trupă sută la sută clujeană.



Z.Cs.: – Ce muzică v-ați propus atunci, în anii 70?



B.I.: – Ce muzică!? Noi atunci am numit-o „muzică frumoasă”, unde textul și melodia se găsesc, și formează un duo, care ajunge la inima ascultătorilor. O să fiu sincer: nu am vrut să creăm piese grele, la ascultat și la înțeles, vroiam să scriem piese care să se apropie de ascultători. Și cred că am și reușit asta, deoarece multe multe dintre piesele noastre au ajuns șlagăre.


Z.Cs.: – E adevărat că în trupă, Iuliu Merca reprezenta linia mai grea a rockului, și Boldizsár István cea melodioasă?



B.I.: – Da, cam așa a fost. Iuliu avea o voce fantastică, parcă născută pentru muzica rock mai grea, iar a mea era parcă mai eficientă la melodiile mai romantice. Deci întotdeauna „defalcam” piesele: una pentru vocea lui Iuliu, una pentru vocea mea. Dar și eu cântam piese rock mai grele la început, vezi Deep Purple. Iuliu însă iubea Jethro Tull și Creedence Clearwater Revival…


Z.Cs.: – Au trecut mai mult de 35 de ani de când ai format împreună cu Iuliu Merca trupa Semnal M. Care a fost perioada cea mai plăcută pentru tine, István?



B.I.: – Începuturile și primul album… aveam un succes mare, am văzut cum reacționează ascultătorii, atmosfera ce o produceam… Imediat după primul album a avut loc un festivalul important, pe care l-am și câștigat! Erau pe atunci concerte cu sala plină… nu se poate uita atmosfera acelor ani.


Z.Cs: – Un eveniment tragic în viața trupei a fost moartea lui Iuliu Merca. Dacă știu bine există și o stradă ce poartă numele lui.


B.I.: – A fost perioadă foarte grea. Moartea lui Iuliu mă apăsa și ne apăsa. El nu putea fi suplinit… ne-am gândit mult, am primit multe sfaturi. Cam toți spuneau să mergem mai departe, că numele lui Merca așa va trăi mai departe… la concertul nostru jubiliar de 35 de ani am invitat-o pe Iulia Merca, fiica lui Merca, o mezzosoprană extraordinară, care face furori la Opera Națională din Cluj. Iuliu trăiește, renaște și prin ea...
                                                                        ***
Eu în locul colegului meu aș fi încheiat interviul cu István Boldizsár cu celebra Akkor kezdjük mi! (Atunci începem noi!), povestind pe scurt de acea întâlnire memorabilă pentru mine din perioada adolescenței. Csaba Zilahi e însă un profesionist. El știa bine că nu vorba te duce, în cazul unui muzician, spre catarsis, ci melodia. Urmează deci în final piesa Roata de foc (ceea ce ar fi în maghiară Tûzkerék).






Sus