Miercuri, 22 Mai 2019
Miercuri, 22 Mai 2019


Kontakt / Șansa de a fi profesor de română în zonă monolingvă

Șansa de a fi profesor de română în zonă monolingvă

Am avut șansa să fiu profesor de română în zonă monolingvă. Unii i-au spus ghinion, s-au uitat la mine ciudat că după titularizare intr-o reședință de județ am lăsat postul și m-am dus acolo unde nu voia nimeni nici cu titularizare ministerială, fără examen.

De ce spun "șansă"? Fiindcă a fost una dintre cele mai mari provocări profesionale. Copii cu limba maternă maghiară, care nu aveau contextul social în care să o învețe. Manualele, programa școlară, examenele exact ca pentru copiii români? Ce faci in condițiile în care vorbești de "egalitate de șanse" și Ministerul nu are urechi pentru problemele cu care te confrunți?



Puteam, la vremea respectivă, să trag de urechi și de mânecă niște politicieni. Care, cică, reprezentau interesele maghiarilor și erau aleși și plătiți pentru asta. Dar ar fi fost o pierdere de timp. Corb la corb nu scoate ochii.

Așa că unii am pus pe primul plan interesele copiilor și am adaptat programa, metodele și mijloacele la specificul lor. Asumându-ne consecințele care puteau fi drastice. Rezultatele au fost pe măsura așteptărilor. Evoluția a fost firească și rapidă, astfel încât am ajuns să predăm la nivel de secție română la unele clase. Poate părea un lucru minor, dar vă asigur că nu este. Acolo unde nu au existat, ne-am creat propriile manuale auxiliare, am stat nopți întregi
pregătind materiale, weekend-uri în școală făcând meditații neplătite, am rupt din ore și am făcut comunicare, am vorbit uneori cu mâinile, cu picioarele, desenând etc.



Adică... am fost profesori. N-a scris nimeni despre noi și nici acum nu scrie. Nu ne-am luptat cu morile de vânt fiindcă orice zi pierdută ar fi fost în defavoarea copiilor. La fel e și acum acolo.

Unora ne place să facem asta. Altora nu. Unii am ajuns la catedră cu mult entuziasm și am plecat scârbiți de injustiție, de amestecul politicului, de corupție sau de nepăsarea celor de sus, alții continuă să lupte. Unii au ajuns la catedră prin vocație. Alții fiindcă nu au avut altă soluție.

E cea mai frumoasă profesie din lume. Și de aceea nu merita amestecat în ea nimic altceva decât dragostea de carte și de copii.




Sus