Joi, 19 Septembrie 2019
Joi, 19 Septembrie 2019


Kontakt / Încondeiatul ouălor - reînviere de Paște în Secuime

Încondeiatul ouălor - reînviere de Paște în Secuime

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Secuime, încondeiatul ouălor era o tradiție vie în orice gospodărie sătească și treptat au rămas doar foarte puțini care s-au mai priceput de decorare. Astfel s-a generalizat vopsitul chimic simplu, fără motive decorative. De la începutul anilor 1990, datorită unor oameni dedicați, a început o adevărată renaștere care a creat chiar și o modă. Cunoștințele au fost propagate mai ales în rândul celor mici prin activități creative în ajun de Paște.



De exemplu, și anul acesta, în Săptămâna Mare, au fost organizate numeroase evenimente unde cei interesați au avut posibilitatea să deprindă arta încondeiatului. Una din aceste manifestări s-a ținut în comuna Poian, unde s-a prezentat și o carte întitulată Háromszéki írott tojások (Ouăle încondeiate din regiunea Trei Scaune). Albumul bogat ilustrat, a apărut în 2010 la Sfântu Gheorghe, redactat de etnograful Kakas Zoltán, care anual în ajunul Paștelui este invitat în diferite programe să prezinte istoria cărții sale.



                       Opra Etelka, Dr Zsigm​​ond Győző, Kakas Zoltán  prezentând cartea

Lucrarea științifică este o lectură care cuprinde tot ce s-a putut documenta despre trecutul ouălor de Paște. La ilustrarea cărții a fost ajutat de trei doamne talentate: artistul meșteșugar B. Szendrő Csilla din Esztergom, Ungaria, Beke Zsuzsa din Sfântu Gheorghe și nu în ultimul rând de Opra Etelka din Târgu Secuiesc, care a reconstituit deja 352 motive strânse din regiune de un profesor din Târgu Secuiesc între anii 1894-1905 și publicate în 1942 în volumul intitulat Adatok Háromszék vármegye néprajzához (Date etnografice din comitatului Trei scaune).



Opra Etelka, asistentă medicală la spitalul orășenesc Târgu Secuiesc, după cum ne-a mărturisit, a simțit această chemare deja din perioada liceului, din dorința de a învăța cât mai bine un meșteșug uitat, și s-a concretizat mai serios după 1990 când s-a ivit posibilitatea de a studia cartea mai sus amintită publicată în 1942. Fiindcă desenele apărute în carte sunt doar o parte infimă a celor 850 piese adunate cu un secol în urmă, Etelka a început să le reconstituie pe baza descrierilor și a colecției de ouă păstrată în Muzeul Secuiesc din Sfântu Gheorghe.
 

Ea a început să studieze amănunțit și plantele din care se prepară vopselele descrise în carte, lărgind spectrul lor și din alte studii etnografice cât și din propria experiență. De exemplu a consemnat diferențele de nuanțe între culorile rezultate din aceeași plantă în funcție de anotimp, sau culese în funcție de fazele Lunii, în creștere sau descreștere. Am mai aflat că cel mai bun condei se poate face din câteva fire de păr de porc pe care le tragem printr-o țeavă subțire de cupru.
 

Condeiul astfel fabricat va fi înmuiat în ceară lichidă, cu care se desenează pe oul fiert sau golit de conținut și spălat de grăsimi. Pentru a obține culori din plante este nevoie în prealabil să facem un decoct intens în care, ca fixator, adăugăm ferosulfat sau alaun, sau pur și simplu oțet. Exemple de plante care colorează: rapița, liliacul, laptele cucului, nucul, coaja de ceapă, florile și frunzele de soc, varza roșie, sfecla. Unele plante se culeg în cursul anului și se păstrează în stare uscată, altele se folosesc în formă proaspătă. Pentru un rezultat mulțumitor este nevoie să se folosească din plantele proaspăt culese o cantitate mai însemnată.



După ce suntem gata cu prepararea culorilor, se aplică desenul dorit cu ceara, apoi se scufundă în culoarea cea mai deschisă, ținându-se oul câteva ore sau chiar o zi în vopsea. Dacă dorim ca oul să aibă mai multe nuanțe, se poate aplica încă un rând de desen, apoi se pune oul in culoare mai închisă și procesul se reia de câte ori dorim. În final, oul se pune în apropierea unei surse de căldură, după ce ceara se înmoaie, aceasta se îndepărtează cu o cârpă. În practica de azi, de cele mai multe ori se fac motive simple și se folosește o singură culoare, ori chimică, ori dacă autorul are răbdare dintre vopselele naturale, cel mai des folosit este coaja de ceapă roșie, fiind cea mai la îndemână.

După cele amintite nu mai avem altceva de făcut să așteptăm udători ca să le oferim frumoasele creații.


 
 






Sus