Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Kontakt / Graiul românilor din Micherechi (Ungaria)

Graiul românilor din Micherechi (Ungaria)

Ca român născut în Ungaria, acum când sunt student la o catedră de limba română, îmi pun tot mai multe întrebări despre limbile pe care le vorbesc, deși acest lucru nu m-a preocupat în mod deosebit în trecut.

De mic copil am învățat atât limba română, cât și limba maghiara. Acasă și la grădiniță se vorbea în graiul nostru micherechean, adică din Micherechi. Limba română literară am început să o învaț la școală, la fel ca și alți copii din Micherechi, mai întâi la școala generală apoi în liceul românesc cu predare bilingvă, în special la orele de limba română, în paralel cu limba maghiara. Dintre toate aceste variante, cum este și normal, în acest moment cel mai bine cunosc și stăpânesc limba maghiară, limba oficială a statului în care eu trăiesc.

Dar acasă la Micherechi mi se pare tot la fel de normal să vorbesc în graiul natal, atât în familie, cât și cu vecinii, cu prietenii sau cu ceilalți săteni. Ca student la secția de profesor cu dublă specializare maghiară-română trebuie și vreau să îmi perfecționez atât cunoștințele practice, cât și teoretice despre cele două limbi, mai ales că peste câțiva ani va trebui să o predau tot unor bilingvi ca și mine.

Graiul pe care astăzi îl vorbesc eu și ceilalți micherecheni nu mai seamănă cu cel pe care strămoșii noștri l-au vorbit când s-au mutat din zona Crișurilor în locurile în care trăim și acum. În aceste aproape trei sute de ani el s-a schimbat mult datorită limbii maghiare. Am adunat câteva cuvinte interesante din graiul nostru.

Unele sunt cuvinte de origine românească, dar care nu sunt literare. Noi spunem blid în loc de farfurie (tányér), ulceauă în loc de halbă (bögre), spunem rug în loc de copac (fa), lacuri în loc de medicamente (gyógyszer), pen’é în loc de flori (virágok), crampé în loc de cartofi (burgonya) etc.

Multe cuvinte provin din limba maghiară: loptă „minge” din labda, pot’ică „farmacie” din patika, gyógyszertár, lipig’eu – „cearceaf” din lepedő, fig’eu „capac” din. fedő, folie „folie”din fólia, sopon „sapun”din szappan, lovor „lighean” din lavór, ciripe „țigle” din cserepek, clop „pălărie”din kalap, bologlest’é „absolvă (studii) din ballag, temeteu „cimitir” din temető, menteu „salvare” din mentő, vendici „oaspeți” din vendég etc.

La întrebarea dacă trebuie să învățăm graiul sau limba literară, cred că răspunsul corect este că trebuie să le învățăm pe ambele. Dacă am învăța doar graiul din Micherechi, nu ne-am putea înțelege ușor cu românii din România, unde mulți tineri români din Ungaria merg la facultate. Nu aș putea scrie un articol în grai, fiindcă nu avem litere care sa redea anumite sunete specifice graiului nostru, și foarte multe cuvinte din limba literară nu exista în grai deci nu poți să te exprimi la un nivel mai elevat. Nu putem scrie în grai ziare sau cărți de știință, nu poți înțelege opere literare dacă nu cunoști limba literară etc. Dar și graiul trebuie păstrat pentru că este limba părinților și a bunicilor noștri, care ne-au învățat că suntem români.

Mai jos, puteți urmări un film despre un obicei din satul meu natal: Păpăruga. Astăzi, nu mai umblă nimeni cu Păpăruga, dar graiul încă tot așa îl vorbim:

https://www.youtube.com/watch?v=2XmsUh4XAAI






Sus