Joi, 19 Septembrie 2019
Joi, 19 Septembrie 2019


Kontakt / Drepturile lingivistice: 2. Pacientul

Drepturile lingivistice: 2. Pacientului

După articolul despre legile referitoare la drepturile minorităților privind inscripționările multilingvistice (http://corbiialbi.ro/index.php/civitas/999-drepturile-lingvistice-1-tablite-multilingve/), vom continua cu drepturile lingvistice ale pacientului. Niciodată nu se poate ști când o să avem nevoie de îngrijire medicală și într-o astfel de situație, comunicația are o importanță extremă. Ce se întâmplă dacă pacientul nu vorbește suficient de bine limba oficială a țării și nu poate să spună ce probleme are? Ce se întâmplă dacă pacientul nu înțelege diagnosticul? Din păcate, legile valide din România nu dau un răspuns complet la aceste întrebări.

Dimpotrivă, în prezent, din toate documentele valide din România, numai 2 articole amintesc drepturile pacientului, iar acestea sunt interpretate subiectiv. Astfel, putem afirma că pacientul care nu vorbește limba țării râmâne neprotejat, cum dovedește și cazul doctorului de la pediatria din Cluj care a fost amendat de CNCD pentru tratament discriminatoriu.

Totuși, să vedem care sunt acele documente care cuprind articolele referitoare la drepturile lingvistice ale pacientului.

În primul rând, în Legea pacientului (46/2003) sunt amintite acestea:

Art. 8. - Informațiile se aduc la cunoștință pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaște limba română, informațiile i se aduc la cunoștință în limba maternă ori în limba pe care o cunoaște sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.

Totodată, Carta Europeană a Limbilor Minoritare și Regionale spune următoarele:

Art. 13.

2. În domeniul activităților economice și sociale, Părțile se angajează, în măsura în care autoritățile
publice sunt competente în zona în care limbile regionale sau minoritare sunt folosite, și dacă acest lucru este posibil:

c. să vegheze ca instituțiile sociale cum ar fi spitalele, căminele de bătrâni, azilurile, să ofere posibilitatea de a primi și de a îngriji, în propria lor limbă, pe vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare, care necesită îngrijiri din motive de sănătate, vârstă sau altele.
Astfel, putem afirma că prevederile Legii Pacientului sunt în contradicție cu Carta Limbilor regionale și minoritare, care nu condiționează folosirea limbilor minoritare la cazurile de necunoaștere a limbii oficiale a țării respective, ci consideră acest lucru un drept al minorităților.

Trebuie să amintim articolul 20/2 din Constituția României, care prevede întâietatea prevederilor tratatelor internaționale în cazul în care legile române sunt în contradicție cu acestea:

Art. 20.

(2) Dacă există neconcordanțe între pacturile și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

La final, putem amintim și raportul CE (Comisia Europeană) asupra aplicării Cartei Limbilor regionale și minoritare. În aceste raporturi, se consideră că acele cazuri în care este folosită limba maghiară în sistemul social sunt rezultatul situației demografice (ariile unde maghiarii sunt majoritari), și nu ale acțiunilor autorităților privind recrutarea de personal bilingv sau ale cursurilor de limbă minoritară:

“Raportul inițial periodic constată că în zonele unde vorbitorii limbii maghiare sunt în majoritate, această limbă poate fi utilizată în spitale. Însă, acest lucru pare a fi doar o reflectare asupra situației demografice în regiunile respective. Pentru Comitetul de Experți nu este clar ce măsuri structurale și practice adoptă autoritățile române (de exemplu, recrutarea angajaților bilingvi, educarea lingvistică a angajaților existenți, semnalizarea în facilitățile sociale), cu scopul de a asigura aplicarea acestei dispoziții în toate zonele cu un număr de 90 vorbitori ai limbii maghiare. Comitetul de Experți nu se află în poziție să ia o concluzie cu privire la îndeplinirea acestui angajament și solicită autorităților române să furnizeze, în următorul raport periodic, informații cu privire la modul în care ei pun în aplicare aceste dispoziții pentru maghiari.” *

*Aceasta nu este traducerea oficială a documentului. Traducerea a fost creată de către scriitorul articolului pentru a oferi o imagine mai clară cititorilor despre tema menționată mai sus.

“The initial periodical report states that in areas with a majority of Hungarian speakers this language can be used in hospitals. However, this appears to be a mere reflection of the demographical situation in the regions concerned. It is not clear to the Committee of Experts what structural and practical measures the Romanian authorities take (e.g. recruitment of bilingual staff, language training for existing staff, signage in social care facilities) with a view to ensuring the application of this provision in all areas with relevant numbers 90 of Hungarian speakers. The Committee of Experts is not in a position to conclude on the fulfilment of this undertaking and asks the Romanian authorities to provide, in the next periodical report, information on how they implement this provision for Hungarian”





Sus