Vineri, 20 Septembrie 2019
Vineri, 20 Septembrie 2019


Kontakt



Medicii, farmaciștii, cadrele universitare, actorii, artiștii și muzicienii care locuiesc în astfel de unități, cu familiile lor, numără acum aproape 300 de persoane. “Construim o rețea, rețeaua dăinuirii, piatră cu piatră, de la Târgu Mureș în toată Transilvania” - afirmă, în comunicatul fundației, politicianul de meserie medic.



Iată, cei doi s-au cunoscut și cele două ,,delegații” de copii au ajuns pentru câteva ore în aceeleași bănci, făcând timid primii pași spre celălalt, întrebându-se reciproc, cum e să înveți în maghiară, respectiv română, într-un mediu administrativ ucrainean.



Îmi permit întrebarea: când vor apărea primele săli din muzee, care sunt dedicate daco-romanilor? Ce bine ar arăta acum, de Centenar o sală a daco-romanilor – alături de sălile dacilor, romanilor, gepizilor, hunilor, slavilor, ungurilor – în care ar fi expuse dovezile arheologice legate de acest popor, morminte, schelete, vetre, cioburi, monezi, artefacte.



Cu alte cuvinte: a apărut generația maghiară care a scăpat de greutatea ignoranței, nepăsării și dezinteresului moștenit din perioada fanariotă, luând atitudine în diferite cazuri care dereglează bunul mers al societății.



Este cert că în istoriografia românească actuală, această figură cu adevărat excepțională de militar, administrator, lider charismatic și nu în ultimul rând - mare apărător al lumii creștine europene, nu se bucură de receptarea pe care ar merita-o. (...). Bine că ridicăm statui ale unor personaje care (cel mai adesea) nu au nicio legătură cu localitatea în cauză, ori (și mai rău!), nu fac altceva, decât să irite răni crezute cicatrizate. Iancu de Hunedoara a fost un european și un integrator de energii. În armatele lui au luptat și valahi/români și unguri, sârbi, bosnieci, polonezi, secui sau cehi.



Dacă nu dai nici un semn până luni, o să aleg eu ceva (din magazinul meu virtual), o să-l pun în mașină și o să-l dau cadou primului ungur cu care am de-a face.



Nu e vorba doar de peisajele dumnezeiești, de ospitalitatea aproape mitică sau de gastronomia fabuloasă, ci (mai presus de toate) de un fel de determinism local, pe care perioada habsburgică l-a potențiat și l-a evidențiat, cu eficiență și aristocratică discreție.




Sus