Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Compas



Cred că examenele sunt momentele de care îmi amintesc cel mai frecvent de la plecarea din Secuime. Și cele de care mi-e cel mai dor. Erau cele în care demontam prejudecăți și în care , față în față cu elevii, comunicam fiecare cum știam mai bine. Și reușeam să scoatem ce e mai bun din copiii aceia care de multe ori ne-au demonstrat o voință de fier și un drag de limba română ce poate părea incredibil dacă ne gândim la zona despre care vorbesc și mai ales la stereotipiile care circulă în afara ei: nu vor să învețe.



Majoritatea dansatorilor aflați în scaune cu rotile au suferit accidente în jurul vârstei de douăzeci de ani sau mai târziu. Unii s-au accidentat făcând sărituri cu biciclete, alții în urma unei sărituri în apă, dar chiar și căderea unui copac a cauzat un traumatism care a marcat viața unei victime. Așadar ei au gustat deja plăcerea de a umbla, a dansa sau a se distra.



Majoritarii, românii, au pierdut enorm prin plecarea sașilor, a evreilor si a unei părți a maghiarilor. Naționalismul este însă promovat de mulți si asta e rău. Încă nu ne dăm seama de efectele negative ale plecării sașilor și evreilor. Dacă o să continuăm așa, o să-i pierdem și pe maghiari. Cred că restructurarea statului – poate intr-unul pe model german federal – , în care regiunile să fie libere să-și exercite fiecare identitatea proprie, ar fi bun.



„Mi-am dat seama, că meseria de operator film nu m-ar fi făcut la fel de fericit, nici atâtea satisfacții nu mi-ar fi oferit ca zâmbetul de mulțumire al musafirilor sau al proprietarilor restaurantului. Filmam ore întregi din care trebuia să facem câte-un filmuleț de trei minute, spoturi publicitare… Mi se părea timp pierdut, muncă în zadar, deci m-am retras și m-am angajat lângă un masterchef priceput, de la care am învățat foarte multe. Din clipa în care am intrat în bucătăria acelui restaurant select, am simțit în aer ambianța care m-a fermecat. Am știut că locul meu este acolo, de aceea niciodată nu-mi va părea rău că am renunțat la filmare. În copilărie era o perioadă când visam să devin bucătar, cu trecerea anilor parcă uitasem de visurile copilăriei, și iată-mă, bucătar…” – povestea el cu entuziasm.



După revenirea în țară Familia Regală a României a stabilit „ziua de 10 mai pentru organizarea petrecerii în grădina Palatului, cunoscută sub numele de Garden Party, marcând astfel ziua de 10 Mai ca sărbătoare națională a României și ca zi de naștere a Romaniei moderne”. Astfel, în România are loc, începând din anul 2010, petrecerea anului care poartă numele de Garden Party. Este o petrecere există un dress code: ținută de după amiază și pălărie pentru doamne și costum închis cu cravată pentru domni.



În urma vizitei în Turcia, copiii cunoscători ai găgăuzei, au menționat că vizita le-a plăcut foarte mult și că ar dori să mai participe la asemenea programe. În plus, s-au angajat să fie mai silitori la carte pentru a-și însuși mai bine limba maternă. În opinia mea, ar fi bine să se organizeze mai multe asemenea programe/ evenimente, prin care copiii participanți vor conștientiza importanța cunoașterii limbii materne. Pentru copiii din Găgăuzia, dar și pentru părinții acestora, participarea la astfel de proiecte este benefică, deoarece în acest fel, cu toții vor conștientiza importanța limbii materne, a cărei pierdere echivalează cu deznaționalizarea.



Amintirea lui Pákey Lajos – în Cluj și Zau de Câmpie – nu prea pare să intereseze autoritățile. În Cluj fostul Continental (New York-ul maghiar) arată ca și bombardat, în Zau castelul Ugron, la fel. Până ce în Cluj tineretul maghiar a început să organizeze acțiuni de protest împotriva nepăsării, în Zau lucrurile merg așa, cum au mers. Sunt curioasă câți știu în Cluj de Pákey Lajos?




Sus