Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Compas



Ție, cel care sunt convins că ai capacitatea de a te pune în pielea celuilalt, să înțelegi că depinde întotdeauna de majoritar să-l facă pe cel minoritar să se simtă în siguranță, protejat, dorit și chiar iubit. Ție, cel care poți face ușor diferența dacă pur și simplu întorci spatele extremismelor și ultranaționalismelor vremurilor demult apuse.



Astfel nici publicul românesc nu se interesa de spectacolele jucate în limba maghiară, nici spectatorii maghiari nu participau la reprezentațiile în limba română. Drept urmare, după 1989 s-a pus în dezbatere de câteva ori scindarea celor două companii, pe considerentul destul de logic: dacă oricum funcționează separat, ce rost mai are să le păstrezi sub o singură cupolă. La Oradea s-a produs această separare cu câțiva ani în urmă, iar la Satu Mare se discută despre utilitatea unui astfel de demers la Teatrul de Nord. La Târgu Mureș însă s-a schimbat radical situația în 2011, când director general a fost numit actorul Gáspárik Attila, fostul vicepreședinte al Consiliului Național al Audiovizualului și fostul rector al Universității de Artă din Târgu Mureș. Venit cu un proiect managerial transparent și eficient, cu scopul declarat de a profita de posibilitățile oferite de existența celor două companii în cadrul aceleiași instituții, s-a înhămat la o muncă extrem de grea care, pe lângă calitatea actului artistic, își propune să schimbe mentalități.



Țin minte că primul cuvânt românesc pe care l-am rostit a fost acesta: Țica. Adică numele vecinei, tanti Țica. Cum o vedeam ducând apă la adăpat, în grajd, cum săream la geam și strigam: Țica biz!* Țica biz! Adică: Țica apă! Țica apă! Tanti Șica avea o căsuță țărănească, dulgherită meșterește din bârne de lemn, cu „tencuială” și podea din lut. În camera de către drum era numai frumusețe și curățenie, ca-ntr-o farmacie, în cealaltă-și trăia viața de zi cu zi. Avea o sobă de fier, o măsuță, scaune, o ladă pictată, iar pe grinzi atârnau multe-multe blide pictate.



Străbunicul, director de școală, a lăsat repetent în clasa a VII-a pe primul său născut, fără comentarii sau cesiuni la insistențele mamei îndurerate. Pe unchi se pare ca l-a readus de pe drumuri, a ajuns profesor de veterinară și cercetător la Institutul Pasteur de la Paris – doar venirea dictaturii proletare i-a creat unele probleme decisive de „sănătate“.



Dar după cum zicem noi, românii, scapi de dracu’ și dai de tac-su’ fiindcă, știți prea bine că aceia pe care încerci să-i eviți insistă, iar coțcarii în fața cărora nu te extaziezi te iau la ochi și astfel, încet, încet, ajungi să fii catalogat drept „om dificil”, „frustrat” sau mai știe nevoia cum le vine să-ți zică celor ce bagă de seamă că n-ai chef să te ții de turmă.



– Am fost condamnată la 2 ani și 6 luni pentru trafic de influență, încă din 1 septembrie 2014. Îmi pare rău, că s-a întâmplat… Am pierdut foarte mult cu condamnarea; am pierdut practic tot ce am realizat până acum pe plan profesional. S-a dus pe apa sâmbetei, o întreagă viață de dascăl și 18 ani de activitate la Inspectoratul Școlar Județean Cluj, unde am avut funcția de inspector școlar. Dar asta este: s-a întâmplat, am acceptat ceea ce ce nu trebuia. De ce am făcut?



Cât de frumos ar fi dacă secuii ar mărșălui cu două steaguri: unul secuiesc si unul românesc, cine ar mai avea curaj sa îi fluiere? Ce frumos ar fi dacă la monumentele din Transilvania s-ar depune coroane cu două steaguri: românesc si maghiar, indiferent de monument! Kossuth a omorât mii de români dar Avram Iancu a omorât mii de maghiari. Românii au luptat în armata ungară. Dar și secuii si ungurii au luptat alături de Moldova și Țara Românească în toată istoria lor.




Sus