Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Compas



Străbunicul, director de școală, a lăsat repetent în clasa a VII-a pe primul său născut, fără comentarii sau cesiuni la insistențele mamei îndurerate. Pe unchi se pare ca l-a readus de pe drumuri, a ajuns profesor de veterinară și cercetător la Institutul Pasteur de la Paris – doar venirea dictaturii proletare i-a creat unele probleme decisive de „sănătate“.



Dar după cum zicem noi, românii, scapi de dracu’ și dai de tac-su’ fiindcă, știți prea bine că aceia pe care încerci să-i eviți insistă, iar coțcarii în fața cărora nu te extaziezi te iau la ochi și astfel, încet, încet, ajungi să fii catalogat drept „om dificil”, „frustrat” sau mai știe nevoia cum le vine să-ți zică celor ce bagă de seamă că n-ai chef să te ții de turmă.



– Am fost condamnată la 2 ani și 6 luni pentru trafic de influență, încă din 1 septembrie 2014. Îmi pare rău, că s-a întâmplat… Am pierdut foarte mult cu condamnarea; am pierdut practic tot ce am realizat până acum pe plan profesional. S-a dus pe apa sâmbetei, o întreagă viață de dascăl și 18 ani de activitate la Inspectoratul Școlar Județean Cluj, unde am avut funcția de inspector școlar. Dar asta este: s-a întâmplat, am acceptat ceea ce ce nu trebuia. De ce am făcut?



Cât de frumos ar fi dacă secuii ar mărșălui cu două steaguri: unul secuiesc si unul românesc, cine ar mai avea curaj sa îi fluiere? Ce frumos ar fi dacă la monumentele din Transilvania s-ar depune coroane cu două steaguri: românesc si maghiar, indiferent de monument! Kossuth a omorât mii de români dar Avram Iancu a omorât mii de maghiari. Românii au luptat în armata ungară. Dar și secuii si ungurii au luptat alături de Moldova și Țara Românească în toată istoria lor.



Există pe meleagurile maramureșene un orășel, care într-o anumită privință seamănă cu metropola americană New York! Nu pentru că ar avea zgârie-nori sau taxiuri galbene, dar pentru că are în schimb, în locul străzilor care să poarte numele unor personalități marcante precum Ion Șiugariu sau Tótfalusi Kis Miklós, străzi numerotate!



Cred că examenele sunt momentele de care îmi amintesc cel mai frecvent de la plecarea din Secuime. Și cele de care mi-e cel mai dor. Erau cele în care demontam prejudecăți și în care , față în față cu elevii, comunicam fiecare cum știam mai bine. Și reușeam să scoatem ce e mai bun din copiii aceia care de multe ori ne-au demonstrat o voință de fier și un drag de limba română ce poate părea incredibil dacă ne gândim la zona despre care vorbesc și mai ales la stereotipiile care circulă în afara ei: nu vor să învețe.



Majoritatea dansatorilor aflați în scaune cu rotile au suferit accidente în jurul vârstei de douăzeci de ani sau mai târziu. Unii s-au accidentat făcând sărituri cu biciclete, alții în urma unei sărituri în apă, dar chiar și căderea unui copac a cauzat un traumatism care a marcat viața unei victime. Așadar ei au gustat deja plăcerea de a umbla, a dansa sau a se distra.




Sus