Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Compas



Din păcate însă, moștenirea culturală pare prea puțin respectată de actualii locuitori. Cu toate că în ultima vreme s-au făcut restaurări importante, Gherla, un oraș cu potențial turistic imens, pare să stea în loc. De biserică se ocupă domnul Esztegár care deschide ori de câte ori este nevoie capela lui Rubens (mai ales grupurilor de turiști care se îndreaptă spre Sic), în rest însă este liniște.



– Am terminat Facultatea de Horticultură, masteratul dându-l din această știință. Astăzi sunt un mic producător. În Gherla am un atelier de procesarea legume și fructe, la „Râtul Popii”, un hectar de butași de cătină. Aici am și trei soiuri proprii – menționează zâmbind. – La Năsal am o ferma horticolă cu cătină și floarea soarelui, la Sânmărtin floarea soarelui. Produsele obținute le comercializez în țară și străinătate.



Orașul este plin de struți – pasăre care cuibărește în stema celui mai mare rege al Ungariei, Ludovic cel Mare, stemă care se poate vedea în apropierea altarului impetuasei biserici lutherane.Nu există copil in oraș, care nu ar întreba de acest struț – răspunsurile duc desigur la regele Ungariei și Poloniei (și la simbolul dublu potcoavă+struț care înghite tot).



Vedeți stimați compatrioți români, noi maghiarii nu vrem să trăim așa, în condiții în care nici viața noastră nu este o prioritate pentru stat. Știm, că românii au dreptul să trăiască așa cum vor, dar noi maghiarii nu vrem ca statul să ne considere niște obiecte care se mai și uzează. Da, stimați compatrioți români, de azi și eu sunt de acord cu înființarea instituțiilor medicale ungurești în Transilvania. Se va spune că este „separatism”, însă sunt convins, că mulți vor înțelege că maghiarii rezistă foarte greu la această apatie, indolență și lipsă de exigență emanată de societatea românescă. Noi vrem un manegement performant, vrem fonduri, vrem să și vedem ceva din milioanele de lei impozite plătite pentru „asistența medicală gratuită”.



Ție, cel care sunt convins că ai capacitatea de a te pune în pielea celuilalt, să înțelegi că depinde întotdeauna de majoritar să-l facă pe cel minoritar să se simtă în siguranță, protejat, dorit și chiar iubit. Ție, cel care poți face ușor diferența dacă pur și simplu întorci spatele extremismelor și ultranaționalismelor vremurilor demult apuse.



Astfel nici publicul românesc nu se interesa de spectacolele jucate în limba maghiară, nici spectatorii maghiari nu participau la reprezentațiile în limba română. Drept urmare, după 1989 s-a pus în dezbatere de câteva ori scindarea celor două companii, pe considerentul destul de logic: dacă oricum funcționează separat, ce rost mai are să le păstrezi sub o singură cupolă. La Oradea s-a produs această separare cu câțiva ani în urmă, iar la Satu Mare se discută despre utilitatea unui astfel de demers la Teatrul de Nord. La Târgu Mureș însă s-a schimbat radical situația în 2011, când director general a fost numit actorul Gáspárik Attila, fostul vicepreședinte al Consiliului Național al Audiovizualului și fostul rector al Universității de Artă din Târgu Mureș. Venit cu un proiect managerial transparent și eficient, cu scopul declarat de a profita de posibilitățile oferite de existența celor două companii în cadrul aceleiași instituții, s-a înhămat la o muncă extrem de grea care, pe lângă calitatea actului artistic, își propune să schimbe mentalități.



Țin minte că primul cuvânt românesc pe care l-am rostit a fost acesta: Țica. Adică numele vecinei, tanti Țica. Cum o vedeam ducând apă la adăpat, în grajd, cum săream la geam și strigam: Țica biz!* Țica biz! Adică: Țica apă! Țica apă! Tanti Șica avea o căsuță țărănească, dulgherită meșterește din bârne de lemn, cu „tencuială” și podea din lut. În camera de către drum era numai frumusețe și curățenie, ca-ntr-o farmacie, în cealaltă-și trăia viața de zi cu zi. Avea o sobă de fier, o măsuță, scaune, o ladă pictată, iar pe grinzi atârnau multe-multe blide pictate.




Sus