Luni, 10 Decembrie 2018
Luni, 10 Decembrie 2018


Compas



Iubirile se nasc și mor, și totuși sunt eterne. Eterne, precum cornul bătrân din Coltău, care din nou se înfiripă, aspirând spre nori prin lăstarul tânăr de lângă masa de piatră pe care mai sclipesc razele poemelor de odinioară.



Pentru mine, evreii au însemnat tristețea din ochii bărbatului care ne tundea fără să scoată o vorbă, concentrat asupra lucrului, adunând părul căzut de sub foarfece pe linoleul întins pe jos. Avea spatele gârbovit și sprâncenele adunate până la unirea lor, sugerând grijă și neliniște. Evreii au însemnat și resemnarea din ochii frumoasei roșcate, cu privirea hăituită și furișă, fiindu-i teamă să-și arate dragostea.



La 15 martie, după slujba de la biserică, tinerii din fruntea coloanei purtau steagurile: maghiarilor, secuilor, românilor, polonezilor, austriecilor, italienilor, germanilor, sașilor, francezilor, tuturor pașoptiștilor doritori de libertate. Uite așa, simplu.



Nu demult a făcut vâlvă un film documentar despre iubire și dorință. Protagoniștii documentarului sunt oameni în vârstă din Sândominic, un sat din Secuime.



Pe vremea aceea Clujul era locuit de două națiuni (în sensul medieval unde națiunea nu însemna o comunitate de limbă și de etnie ci mai degrabă una de drepturi și obligații), cea săsească și cea maghiară. Fiecare jude ales a încercat să interpreteze privilegiile acordate în favoarea propriei națiuni. Astfel s-a stârnit un conflict de proporții între sași și maghiari, fiecare acuzându-se reciproc de abuz de putere.



– Ca să nu fie cu supărare, pe unul l-am numit Gheorghe – pe românește – iar pe celălalt György – pe ungurește – , mi-a spus Ildikó. Îl alintăm Geo și Gio, mai mult ca să-i deosebim unul de celălalt. – Și fata?, am întrebat curioasă. – Are două nume, unul unguresc, unul românesc.



– Acum trei ani m-am apucat de drezină – ne povesește Demeter Alexandru în prima pantă a traseului. – Nu aveam modele, i-am inventat practic fiecare parte. Are 7 locuri plus eu, „mecanicul”. Șinele sunt în stare bună încă, probleme sunt însă cu animalele. Vacile care pasc iarba grasă dintre șine devin paralizate când văd drezina, nu se mișcă de pe șine. Trebuie să te dai jos, să le duci de acolo. Apoi rațe, pui de găină, fazani, mistreți, căprioare, iepuri, toate îți pot ieși în cale. În pădure, pe unde trece linia ferată, data trecută am văzut pe șine o ursoaică cu doi pui... Deci e foarte „viu” traseul...




Sus