Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Compas



La 15 martie, după slujba de la biserică, tinerii din fruntea coloanei purtau steagurile: maghiarilor, secuilor, românilor, polonezilor, austriecilor, italienilor, germanilor, sașilor, francezilor, tuturor pașoptiștilor doritori de libertate. Uite așa, simplu.



Nu demult a făcut vâlvă un film documentar despre iubire și dorință. Protagoniștii documentarului sunt oameni în vârstă din Sândominic, un sat din Secuime.



Pe vremea aceea Clujul era locuit de două națiuni (în sensul medieval unde națiunea nu însemna o comunitate de limbă și de etnie ci mai degrabă una de drepturi și obligații), cea săsească și cea maghiară. Fiecare jude ales a încercat să interpreteze privilegiile acordate în favoarea propriei națiuni. Astfel s-a stârnit un conflict de proporții între sași și maghiari, fiecare acuzându-se reciproc de abuz de putere.



– Ca să nu fie cu supărare, pe unul l-am numit Gheorghe – pe românește – iar pe celălalt György – pe ungurește – , mi-a spus Ildikó. Îl alintăm Geo și Gio, mai mult ca să-i deosebim unul de celălalt. – Și fata?, am întrebat curioasă. – Are două nume, unul unguresc, unul românesc.



– Acum trei ani m-am apucat de drezină – ne povesește Demeter Alexandru în prima pantă a traseului. – Nu aveam modele, i-am inventat practic fiecare parte. Are 7 locuri plus eu, „mecanicul”. Șinele sunt în stare bună încă, probleme sunt însă cu animalele. Vacile care pasc iarba grasă dintre șine devin paralizate când văd drezina, nu se mișcă de pe șine. Trebuie să te dai jos, să le duci de acolo. Apoi rațe, pui de găină, fazani, mistreți, căprioare, iepuri, toate îți pot ieși în cale. În pădure, pe unde trece linia ferată, data trecută am văzut pe șine o ursoaică cu doi pui... Deci e foarte „viu” traseul...



Timp de 100 de ani istoria Transilvaniei a fost un subiect TABU pentru București, pentru că doar ținuți în ignoranță și bombardați cu propagandă naționalistă, românilor ardeleni le-a putut fi scoasă din minte și din suflet apartenența la o regiune multiculturală, cândva una dintre cele mai bogate și mai apreciate ale Europei. Practic, în ultima sută de ani, România nu a făcut decât să mute Transilvania din Europa în Fanar. Și pentru asta are pretenția să-i mulțumim.



Întrebat despre locul unde vor fi aceste sate, Veres a spus: ”Avem deja trei locații în Transilvania, unul este lângă Sovata. De exemplu în satul de lângă Sovata se poate înscrie oricine dorește o viață simplă. În august pornim de pe un teren virgin, începem totul de la zero. În satele existente derulăm programul de autosustenabilitate a familiei și a comunității. Finanțarea se face o parte din fonduri personale, restul fiind finanțare UE și donații”.




Sus