Duminică, 21 Octombrie 2018
Duminică, 21 Octombrie 2018


Compas



Obiectivul general al evenimentului a fost promovarea diversității etnice, lingvistice, culturală și religioasă, cultivarea bunei cunoașteri și înțelegeri între minoritățile naționale, precum și între majoritate și minoritățile naționale, precum și oferirea unei posibilități de schimb de idei și experiență între participanți.



Având numere de Mureș, mereu sunt clientul ideal, abia așteaptă să facă o afacere cu mine, neștiind că am deja o vechime în București. De regulă, cer bon pentru parcare.. culmea unul mi-a și oferit.. dar când m-am uitat mai bine, era un bon de două zile în urmă. Asta e cazul fericit, însă am avut ocazia de a fi aproape bruscată, dacă nu aveam inspirația de a scoate telefonul și de a face poze cu echipa de parchgii, vreo zece la număr... care atunci când au realizat ce fac, au început să urle după mine și prietenii mei că ei au mașini mult mai tari decât a mea și nu înțeleg de ce îmi fac probleme să dau 10 lei pentru parcare.



În weekendul care a trecut am participat la Festivalul Vibe. Mai mult, am avut și două „intervenții”, un workshop despre tehnicile bloggingului, iar cealaltă despre cum să călătorești cu resurse financiare modeste (adică low-cost) de-a lungul și de-a latul lumii. Am constatat cu amărăciune, că succesoarea Peninsulei e organizată numai pentru maghiari…



Printre cea mai impunătoare construcție din Budapesta la care baronul macedoromân a contribuit este Podul cu Lanțuri. Rolul (istoric )inițial al acestei construcții cu o vechime considerabilă, a fost de a unii cele două orașe de pe malurile Dunării: Buda și Pesta. La pilonul podului, în zilele noastre se poate observa încrustat cu litere de aur, numele contelui Széchenyi, alături de care figurează și cel al macedoromânului Sina.



Putem numai intui cât de norocoși suntem că un asemenea eveniment de talie internațională se desfășoară la Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. E la mintea cocoșului faptul că un festival de film de o asemenea anvergură ne pune pe harta Europei și chiar a lumii. După aproape 30 de ani, în sfârșit, se aud lucruri pozitive despre România, despre Transilvania, nu suntem asociați doar cu munca la negru, cu cerșetoria, cu jaful și corupția la nivel politic, administrativ și economic, ci cu sportul de performanță, cu arta filmului.



Și eu propun niște calcule. Primul ar fi: cât timp s-a ținut de cuvânt Bucureștiul într-o înțelegere internațională? Deoarece nu problemele afacerii otrăvesc în cazul nostru – calculele financiare doborând adesea planurile – ci șiretenia cu care România abordă noțiunea de semnătură, legi scrise, cuvânt dat.



Fair-play-ul l-a determinat să fie loial statului maghiar, viziunea democratică asupra societății, l-a împins către tabăra lui Abraham Lincoln, existând și indicii conform cărora, ar fi dorit ca Imperiul Austro-Ungar să se reformeze, în sensul acordării unei mai mari autonomii naționalităților, cu referire concretă la românii din Transilvania. Numele său a rămas în analele istoriei militare a SUA, ca un reper al valorii profesionale și etice.




Sus