Marţi, 24 Aprilie 2018
Marţi, 24 Aprilie 2018


Compas



Da, maghiarii o tot au cu din astea: Țara Călatei, Ținutul Secuiesc, Țara Bârsei, etc. Ce să facem, ținem la numele tradiționale, pe de-o parte, iar de pe alta, le avem pe astea cu regiunile, cu identitatea regională și denumirile, simbolurile care țin de o zonă istorică sau geografică. În Țara Călatei – bunăoară – se găsește o zonă specială, spun eu. Este vorba de Stana, dar de data aceasta, dați-mi voie să scriu câteva rânduri doar despre aria din apropierea gării. Am fost aici, cred, de mai multe ori decât în localitatea propriu-zisă, cu toate că am participat de nenumărate ori la carnavalul (farsang în limba maghiară) din sat…



Desigur nu trebuie să ne gândim că oficialii ai Vaticanului, înalții prelați vor participa la întrecerile sportive – acest moment este important din punct de vedere diplomatic, deoarece delegația Sfântului Scaun va participa la discuții și ședințe, unde se vor dezbate cele mai importante teme ale vieții sportive internaționale.



Apariția în Austria a cărții autobiografice a tânărului cancelar austriac, Sebastian Kurz, a stârnit un mare interes, deoarece politicianul descrie cu o sinceritate uluitoare tinerețea sa petrecută la bunica Magdi mama, care în afară de maghiară nu cunoștea altă limbă.



Nu demult, am petrecut un weekend (vineri-duminică, așa cum îmi place…) în zona comunei Toplița de lângă municipiul Hunedoara. Am vrut să participăm la o partidă de vânătoare virtuală de urs, râs, porc mistreț, vulpe, lup, cerb, căprioară în pădurile din Munții Poiana Ruscă, adică să vedem orice ce ține de viața animalelor sălbatice. Aveam, fără drept de tăgadă, cea mai avizată gazdă: domnul Robert Geberán, tatăl prietenei mele, Bianka. Angajatul Direcției Silvice Hunedoara, însă, ne-a avertizat încă de la plecare: este foarte puțin probabil să vedem oricare dintre aceste animale sălbatice… Am sperat, totuși.



Cutremurul din București din 1977 l-a găsit pe Attila Szilágyi în casa istoricului de cultură, Ádám Dankanits. Pe 4 martie 1977, blocul cu șapte etaje din strada Popa Rusu nr. 11, unde Attila a locuit temporar, s-a prăbușit ca un castel din cărți de joc. Cadavrul lui Ádám Dankanits a fost găsit sub ruinele casei scărilor, a încercat să fugă cu băiatul lui de 10 ani în brațe. Împreună cu ei a murit și Kobak. De sub dărâmături nu a ieșit viu decât câinele șoricar al familiei Dankanits.



Nu cred că există o astfel de zicală, dar ea poate fi oricând introdusă în cărți: dacă nu ai un vecin cumsecade, cumpără-ți unul. Sau cum s-ar traduce, mai bine zis interpreta, o zicală în limba maghiară: vecinul rău, blestem turcesc.



Întoarsă acasă, i-am relatat istorioara unui cunoscut, adept al celebrului slogan „Afară, afară cu ungurii din țară!“. Uneori am momente de naivitate care mă împing să cred că un exemplu limpede ar putea schimba mentalități, că oamenii gândesc păgubos pentru că nimeni nu le-a arătat adevărul într-o lumină favorabilă și clară, și atunci, mă trezesc eu, făuritoarea de mentalități noi, să deschid minți și să schimb perspective. Ce-am rezolvat cu amicul de care vorbesc? Nimic! Lui i s-a părut perfect normal ca doamna din Ucraina să se simtă româncă, dar pe secuiul plin de povești a simțit nevoie să-l pună la zid cu răceală: „Ei să stea cuminți și să-și vadă de treaba lor! Că românii din Ucraina nu cer autonomie!“. El n-a-nțeles mai mult.




Sus