Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Compas



Portalul Transindex este prima pagină online de presă maghiară din România. A fost înființat în anul 1999, când încă nu exista – așa cum știm cu toții – reîmprospătarea continuă și multitudinea portalelor online, editorii de atunci publicând doar câteva materiale pe săptămână. Prima echipă a acestui portal lucra noaptea în biroul unei organizații civile, căci doar așa putea beneficia de internet, și a reușit să creeze ceva unic și inedit într-o Românie în care internetul era un articol de lux, încă nerăspândit în rândurile populației.



Acest mozaic etnic le-a construit un renume dobrogenilor, acela de oameni ospitalieri, oameni care nu se uită la culoarea pielii, limba vorbită sau la alte elemente ale aparenței, ci exclusiv la sufletul și comportamentul omului. Din acest motiv, în Dobrogea a luat naștere proiectul cultural Etnocult, ceea ce nu este nimic altceva decât memoria culturală a comunității locale. Anul acesta, proiectul s-a desfășurat în perioada 1 septembrie – 31 octombrie și a fost organizat de Asociația de Dezvoltare Regională “Aegyssus”.



Și iată, oameni buni, cum ajunge încetul cu încetul și Oradea pe tărâmul psihotic al Târgu Mureșului, cu generații de maghiari care își vor arăta copiilor clădirile renaționalizate, atenționând pe aceștia că această conviețuire româno-maghiară nu este altceva decât o luptă eternă, în care maghiarii nu se pot baza pe nimeni în afară de ei înșiși. Cui prodest?



Aș vrea ca UDMR să lupte împotriva percepției generale că sîntem bozgorii care am sosit din stepă, viniturile hrănite din mila poporului român căruia Verestoy le taie pădurile cu drujba, uneltitorii la integritatea țării, spioni ai lui Putin și sprijinitori ai lui Viktor Orbán. Sunt foarte sătul de toate astea!



Cunoscând seriozitatea sferei civile maghiare și internaționale, înclin să cred că încetul cu încetul steaua antimaghiarismului educat apune în Cluj-Kolozsvár, și acest proces – ca și celelalte din România care luptă pentru drepturile maghiarilor – vor fi câștigate, deoarece maghiarii nu riscă procese care nu au șanse maxime de reușită.



Titlul articolului la care mă refer este „Și noi am fost acum o sută de ani la București” și face o sinteză a atacului armatei române din 1916, care s-a desfășurat fără declarație de război, găsind Austro-Ungaria nepregătită, iar după primele succese românești – și conștientizarea faptului că România și-a trădat aliații –, sosirea primelor armate de calitate austro-ungare și germane.



Deci stimați cititori, puteți vedea cum se folosesc unii de crezul acestui om, folosindu-l ca „one man show” în situații în care această istorie aparte, inventată și crezută de el, poate fi folosită ca o armă împotriva maghiarilor. Îl lasă să vorbească despre unguri și mongoli la Sfântu Gheorghe, ei râzând în hohote când au văzut ce scandal iese. După cum vedeți, eu nu am nimic cu Preotul Emanoil Ganciu. Nu râd de el și nu îl condamn prea tare pentru teoria lui, cu mongolii și ungurii. El măcar crede în ceva, riscând să devină caraghios pentru această credință a sa. În bezna României el este un foc. Un foc cu care se joacă alții.




Sus