Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Compas



Multiculturalitatea – în sensul cel mai bun al cuvântului – am experimentat-o la Timișoara. Față de orașul meu natal, pe malul râului Bega aveam și vecini sărbi sau șvabi. În perioda vacanței de vară schimbam orașul: deși iubeam mult Clujul abia așteptam, în fiecare an, să-mi revăd prietenii din Timișoara.



Deși este vorba despre un complex baroc care se găsește pe teritoriul României de azi și îmbogățește patrimoniul acestei țări, când este vorba de renovare, nu România ci Ungaria sare să se apuce de lucru, deschizându-și larg portofelul, oferând 2 miliarde de forinți (!) pentru lucrări. Interesantă atitudine acum, în ajunul anului 2018, când mândriile naționale se revarsă în această regiune.



Cel mai important student din Turda la Graz, prin prisma carierei ulterioare avute, a fost medicinistul Szentpéteri Lajos. La momentul înmatriculării la universitatea austriacă (1872) avea 21 de ani, deci era născut în 1851. Szentpéteri Lajos era maghiar de confesiune romano-catolică și a mai studiat medicina la Universitatea din Pesta.



Wertheimstein Alfréd, un ofițer al armatei austriece a fost unul dintre personajele emblematice ale Oradiei, oraș aflat în plină dezvoltare la cumpăna dintre secolele XIX și XX. Pe teritoriul Ungariei el a fost cel dintâi evreu numit in funcția de prefect.



Memoria strămoașei casei de Windsor este păstrată de o placă comemorativă, plasată în 1905 în Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure de către nepoata Claudiei, Maria Victoria, regina Marii Britanii. Corpul contesei se odihnește în Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure, dar inima ei îmbălsămată a fost pusă lângă corpul soțului ei fidel, Alexander Paul.



Și după toate astea pun întrebarea: oare nu acest entuziasm, seriozitate și virilitate a secțiilor/școlilor maghiare irită pe cei care încearcă să bage bețe în roate maghiarilor în a-și reface societatea?Pe cine irită de fapt entuziasmul pedagogilor și elevilor maghiari?



Un episod aparte este relația fulgerătoare cu Marilyn Monroe, pe atunci numită încă Norma Jean. Se logodește cu ea și îi face primele portrete, pe care, publicându-le, o lansează în carieră. În 1985, anul morții artistului, vede lumina tiparului cartea scrisă de el – Marylin Mon Amour – cu fotografiile făcute divei, nemaivăzute până atunci.




Sus