Marţi, 19 Iunie 2018
Marţi, 19 Iunie 2018


Compas



Cu toate că Augustinul era și este românesc, foarte mulți muncitori unguri secui, de prin împrejurimile Baraoltului, făceau naveta în acest sat. Și lucrau ba la depozitul de lemne al Întreprinderii de Exploatare Forestieră, unde sortau, tăiau, decojeau buștenii și-ncărcau vagoanele, ba la depozitul de apă minerală a uzinei de îmbuteliat, din Biborțeni.



Nici frigul, nici gheața nu poate schimba optimismul acelor meseriași maghiari din Aluniș, județul Mureș, care dau lupte grele cu cuburile mari de gheață din apropierea lacului Bâlea, cu scopul de a le îmblinzii și de a le aranja în șiruri de blocuri-cărămizi... civilizate. Da, acești oameni clădesc din cuburi de zăpadă și din gheață ceva aparte: un refugiu de lux – dacă o definim prin prizma sentimentului instinctual al refugierii –, sau un hotel de gheață, dacă această activitate aparte o așezăm pe tărâmul omului etern inovativ.



Așa că, Doamne ajută să ne fie 2015 mai bun ca anu' trecu , să fim sănătoși și să punem toți umăru' la treabă că­i păcat de „țărișoara asta” cum zicea nea Iancu, doar în ea vor trăi și urmașii noștri și toți cei ce vor să păstreze și să­ngrijească frumusețea și bogățiile ei. La mulți ani, frate ungur !



Cel puțin o dată, publicul din Sfântu Gheorghe va avea ocazia să vadă, în premieră, un flashmob în perioada aceasta de Crăciun, în care vom avea o melodie în limba maghiară și una în limba română, melodii pe care încercăm să le cântăm cu toți voluntarii „Povestea din Ajun” sau cu majoritatea dintre ei, la care am invitat, bineînțeles, trupe, coruri din Sfântu Gheorghe să ni se alăture pentru a fi într-adevăr un moment marcant.



Maghiari și români s-au întâlnit aici cu polonezi, germani și norvegieni, iar apartenența politică sau poziția în război a țării din care au venit n-a contat printre schiori. Modelul urmat a fost cel „german”: Garmisch Partenkirchen a organizat în 1936 o Olimpiadă de Iarnă perfectă, pe care liderii sportului din Ungaria au dorit să o depășească, iar localnicii au înțeles importanța acestuia.



Atracția pentru acest tip de scriitură m-a determinat să abordez traducerea în limba română a romanului Casandra din Troia, în care prozatoarea subliniază virtuți și defecte etern omenești, într-un stil ușor pretențios dar fără discuție, încântător.



Nici după întoarcerea armelor din România, Bunicul meu Sándor nu s-a putut dedica pasiunii sale de cafegiu ori măcar de băutor de surogat, întrucât în august 1944 maghiarii au recucerit Aradul, instituind imediat obligativitatea purtării stelei galbene și pregătind în mare grabă deportarea evreilor. Atunci majoritatea familiilor evreiești din Timișoara au fugit din oraș, îndreptându-se spre liniile trupelor sovietice care se apropiau. Bunicul meu și familia sa, inclusiv tatăl meu care era licean, au sfidat soarta rămânând pe loc până la eliberare




Sus