Joi, 13 Decembrie 2018
Joi, 13 Decembrie 2018


Compas



Îmi lipsește multiculturalitatea de acasă. Dar nu cea de nivel instituțional, ci acea multiculturalitate interumană: să întâlnești pe aceeași stradă grupuri de tineri români, care ieșiți de la școală discută despre tema de casă „din Arghezi”, doamne mai în vârstă care discută în limba maghiară despre rețete alese sau copii care zburdă în mulțime și strigă voioși în limba romanii.



Ok. Așadar protestăm… ne îndepărtăm de ai noștri și de gândirea colectivă. Dar nu există riscul să ne trezim că ai noștri vor arăta cu degetul spre noi, că ne vindem (țara ungurilor – în cazul românilor) doar pentru că acceptăm să ne desprindem de turmă și să ne gândim la cum și ce gândește celălalt?



Avem, din păcate, profesori de română, care în România văd numai o țară plină de oameni săraci și de țigani cerșetori, iar când ajung totuși să plece cu copiii în țara vecină se duc în „Erdély”, unde poți vorbi și ungurește, pentru că românii sunt un popor tolerant și învață limba celor cu care trăiesc împreună, fie ei unguri sau șvabi.



Astfel în opinia mea atât Iancu cât și Kossuth au fost oameni cu înaltă ținută morală și doar împrejurările i-au făcut adversari ireconciliabili.



Elevii jucîndu-se vor studia limba română, atunci ei vor fi capabili să memorizeze mai multe cuvinte și fraze, cu o dorință mai mare vor activa la orele de limba română. Se prevede ca copiii să-și dezvolte competențele de audiere, memorizare și comunicare în limba română. Implementarea acestui proiect va spori nivelul de cunoaștere a limbii române de către elevi.



Cu siguranță, experiența Ungariei este doar unul dintre exemplele, din interiorul UE, demne de urmat de către Republica Moldova. Și urmarea acestei experiențe ar solicita luciditate, perspicacitate și curaj de la guvernanții de la Chișinău.



Slavă Domnului, sunt din ce în ce mai multe momentele de normalitate, în care buna conviețuire și multiculturalitatea își arată roadele, iar seara aceasta a fost cu adevărat specială și din acest punct de vedere. S-a demonstrat simplu și fără echivoc că arta adevărată nu are naționalitate, ea nu are granițe și bariere, nu ține cont de vârstă sau condiție socială, ea pur și simplu trăiește, poate fi simțită, unește.




Sus