Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Compas



Presa maghiară din România nu are de ce se rușina, dacă e să comparăm tirajele ziarelor auditate din aceeași perioadă: cotidianul județean din Bihor Bihari Napló a avut un tiraj mediu de 10 201 exemplare vândute, urmat de cotidianul sătmărean Szatmári Friss Újság și cotidianul regional Csíki Hírlap cu 7914 exemplare vândute.



După o vreme, rușii ne-au dat înapoi Ardealul de Nord. Pentru ei, era un detaliu nesemnificativ fiindcă, oricum, stăpâneau totul, până la porțile Vienei. Și uite așa, ne-am trezit comuniști români, maghiari, germani și de alte naționalități, iar de prin 90 încoace, povestea o continuăm noi, cei din fața calculatoarelor...



–Adică ungurii din Ungaria au fost dispuși să se lase cotropiți de români și le-au mai învățat și limba? – m-am amuzat, gândindu-mă la situațiile conflictuale din Ardeal, acelea pe care ni le provocăm singuri, urându-ne între noi de parcă nu ne-ar ajunge pământul la toți ca să trăim în bună înțelegere.



După cum el însuși mărturisește, a fost profesor de algebră, supranumit Vasile Algebră al tuturor, iar mai apoi profesor de matematică la facultate, neînțeles de către semeni. În calitate de matematician, printre altele a scris și publicat mai multe volume de specialitate, dar datorită unor probleme legate de examinarea studenților, a fost destituit. Apoi, spune el, la o chemare divină s-a autoproclamat Sfântul Varecza.



De ce nu sunt cunoscute? Pentru că n-au fost și nu sunt evidențiate, nu sunt inscripționate! Astfel se întâmplă că unele monumente dispar sub ochii noștri, precum vestitul restaurant de odinioară, Súrlott grádics („Treapta frecată”) unde marele poet maghiar Ady Endre și soția lui au fost musafirii primarului dr. Bernády György în 1915.



Despre limba maternă la țurcă, nu cred că am vorbit vreodată în maghiară pe teren, poate cu Rolf, dar nu au fost probleme de nicio culoare. Nu vorbeam în maghiară decât în afara meciurilor... pentru că mereu erau și alți jucători care nu ar fi înțeles ce vorbeam!



Eszti néni vorbea românește ca vai de lume și după o vreme copila o imita. Atunci, am intervenit și am rugat-o să i se adreseze doar în ungurește, pentru că românește vorbea suficient cu noi. În acel moment, pentru o clipă, am sesizat o sclipire aparte în ochii bătrânei, pe care nu n-am străduit s-o interpretez, dar pe nesimțite, am luat și eu ore de maghiară.




Sus