Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Compas



– Ca să nu fie cu supărare, pe unul l-am numit Gheorghe – pe românește – iar pe celălalt György – pe ungurește – , mi-a spus Ildikó. Îl alintăm Geo și Gio, mai mult ca să-i deosebim unul de celălalt. – Și fata?, am întrebat curioasă. – Are două nume, unul unguresc, unul românesc.



– Acum trei ani m-am apucat de drezină – ne povesește Demeter Alexandru în prima pantă a traseului. – Nu aveam modele, i-am inventat practic fiecare parte. Are 7 locuri plus eu, „mecanicul”. Șinele sunt în stare bună încă, probleme sunt însă cu animalele. Vacile care pasc iarba grasă dintre șine devin paralizate când văd drezina, nu se mișcă de pe șine. Trebuie să te dai jos, să le duci de acolo. Apoi rațe, pui de găină, fazani, mistreți, căprioare, iepuri, toate îți pot ieși în cale. În pădure, pe unde trece linia ferată, data trecută am văzut pe șine o ursoaică cu doi pui... Deci e foarte „viu” traseul...



Timp de 100 de ani istoria Transilvaniei a fost un subiect TABU pentru București, pentru că doar ținuți în ignoranță și bombardați cu propagandă naționalistă, românilor ardeleni le-a putut fi scoasă din minte și din suflet apartenența la o regiune multiculturală, cândva una dintre cele mai bogate și mai apreciate ale Europei. Practic, în ultima sută de ani, România nu a făcut decât să mute Transilvania din Europa în Fanar. Și pentru asta are pretenția să-i mulțumim.



Întrebat despre locul unde vor fi aceste sate, Veres a spus: ”Avem deja trei locații în Transilvania, unul este lângă Sovata. De exemplu în satul de lângă Sovata se poate înscrie oricine dorește o viață simplă. În august pornim de pe un teren virgin, începem totul de la zero. În satele existente derulăm programul de autosustenabilitate a familiei și a comunității. Finanțarea se face o parte din fonduri personale, restul fiind finanțare UE și donații”.



Conform unor surse, din anul 2019 vor începe să fie valabile și celelalte drepturi de care se bucură mămicile din Ungaria, care primesc un ajutor material consistent de partea statului ungar. Iată, maghiarii din Transilvania – lăsați de izbeliște de București – se apropie tot mai mult de administrația maghiară, care ia în serios rolul său de protector al cetățenilor săi.



Pentru maghiarii din Transilvania, cultivarea limbii materne este o necesitate simbolică. Ei știu că supraviețuirea lor individuală e adesea condiționată de limba română, dar vor să-și păstreze privilegiul de a comunica în limba lor atunci când trebuie cu funcționarii din administrație sau în justiție.



În ultimii șase-șapte ani, investițiile au crescut de mai mult de zece ori, ca valoare: avem o rețea de instituții sociale; recent, guvernul de la Budapesta a aprobat un proiect pentru construirea a 28 de grădinițe în Transilvania; avem centre sportive finanțate de Budapesta și chiar ajutoare sociale acordate de guvernul ungar maghiarilor din România. Există deci o bază care arată cât de funcțională este strategia Ungariei de a-i unifica pe toți maghiarii din zonă, fără schimbarea granițelor.




Sus