Miercuri, 21 August 2019
Miercuri, 21 August 2019


Compas



În cazul meu factor principal este aspectul vânzătorului: să nu mă înțelegeți greșit, nu am o problem cu nicio categorie de oameni, dar prefer țăranii din satele apropiate care vin cu produsele lor din serele și grădinile proprii, față de vânzătorii angajați la niște tarabe, ale căror produse cine știe din ce depozit en-gros ajunge la noi de peste mări și țări.



Scopul proiectului Față în față cu realitatea secolului XXI. este spirijinirea tinerilor și inițiativelor acestora pe termen lung, deoarece pentru UDTM este un scop esențial ca fiecare tânăr din diasporă să își cunoască țelul în viață, să își dezvolte abilițățiile și capacitățile dobândite, respectiv să fie conștient de importanța și frumusețea culturii, și să ajute la promovarea acesteia acasă, în orașul natal.



Cred că nu intră la discuție faptul că cea mai bună zi din săptămână este vinerea (nu mai pomenim de ziua de salariu/pensie).. Pentru unii poate fi chiar zi scurtă la muncă, însă pentru toooaaaată lumea înseamnă că urmează două zile libere, în care cel puțin putem să încercăm să dormim mai mult... asta dacă nu avem un motan iubăreț pe acasă pe care îl apucă dragostea și torsul la 6 dimineața.



Nu mai știu cu câți ani în urmă urcam, mulțumită colegului meu ziarist Titus Crăciun, care lucra, pe atunci, la cotidianul clujean Adevărul de Cluj (azi Făclia), în Platoul Padiș din Munții Apuseni. Domnul Ștefan Dimitriu, directorul de la Societatea de Construcții Napoca, ne-a facilitat accesul punându-i la dispoziție lui Titus un vehicul de teren Mercedes. Și pe atunci se putea urca numai așa în Padiș.



Obiectivul general al evenimentului a fost promovarea diversității etnice, lingvistice, culturală și religioasă, cultivarea bunei cunoașteri și înțelegeri între minoritățile naționale, precum și între majoritate și minoritățile naționale, precum și oferirea unei posibilități de schimb de idei și experiență între participanți.



Având numere de Mureș, mereu sunt clientul ideal, abia așteaptă să facă o afacere cu mine, neștiind că am deja o vechime în București. De regulă, cer bon pentru parcare.. culmea unul mi-a și oferit.. dar când m-am uitat mai bine, era un bon de două zile în urmă. Asta e cazul fericit, însă am avut ocazia de a fi aproape bruscată, dacă nu aveam inspirația de a scoate telefonul și de a face poze cu echipa de parchgii, vreo zece la număr... care atunci când au realizat ce fac, au început să urle după mine și prietenii mei că ei au mașini mult mai tari decât a mea și nu înțeleg de ce îmi fac probleme să dau 10 lei pentru parcare.



În weekendul care a trecut am participat la Festivalul Vibe. Mai mult, am avut și două „intervenții”, un workshop despre tehnicile bloggingului, iar cealaltă despre cum să călătorești cu resurse financiare modeste (adică low-cost) de-a lungul și de-a latul lumii. Am constatat cu amărăciune, că succesoarea Peninsulei e organizată numai pentru maghiari…




Sus