Duminică, 22 Aprilie 2018
Duminică, 22 Aprilie 2018


Compas



Pentru întâlnirea ce va avea loc peste două luni la Budapesta s-a stabilit și agenda, care este neschimbată de multă vreme și nu are nimic în comun cu ceea ce se întâmplă în mijlocul Circului (prescurtat TEREN), acolo unde un grup de băieți încearcă să prindă o minge. Momentul artistic va avea loc la intonarea imnului, atunci când ambele grupuri își va arăta recunoașterea fluierând din toată puterea melodia imnului statului vecin (din păcate fără a dovedi prea mult simț melodic).



Cel mai bine o resimțim atunci când minoritarii (care sunt majoritari în restul țării) adică românii, stau și se uită la frumoasele activități pe care maghiarii le fac, fără a exista șansa de a face parte din ele. Ni se aruncă în față că și românii pot face dacă vor, dar nu au voință. Este și nu prea este așa. Ca să organizezi un eveniment de amploarea celor organizate de maghiari, îți trebuie fonduri, fonduri pe care trebuie să le ceri de undeva, trebuie să fii susținut, să poți avea acces să deschizi niște uși. Mie mi se pare că e mai greu pentru un român să facă asta în Secuime, ceea ce îmi întărește convingerea că da, maghiarii se bucură de autonomie.



Ceea ce este inedit însă e faptul că Papa Francisc dedică un document întreg acestei teme, astfel ridicând la un nivel înalt problema ecologiei, și arată că Biserica este interesată și implicată profund în problemele grave ale zilelor noastre. Un alt specific al enciclicii „Laudato si” este universalitatea ei: vorbește despre „casa comună”, și se adresează nu numai credincioșilor catolici, dar tuturor care pot influența în mod pozitiv această provocare comună a omenirii.



Echipa formată din Maricela Dan (Sf. Gheorghe), Mădălin Guruianu (Sf. Gheorghe) Răzvan Lupescu (Brașov) Ioan Ganea (Brașov) și Lidia Ostaș (Găgăuzia/Republica Moldova) vor contribui la elaborarea portalului în cadrul unui contract realizat între Asociația Clubul Media Corbul Alb din Cluj și Asociația de Tineret Ecou Sf.Gheorghe/Sepsiszentgyörgy.



Astfel inițiativa guvernului maghiar, despre care s-a tot discutat în ultimele zile (vezi articolul lui Szabó Csaba, Școlile maghiare mici și moara demografică) de a „pescui perle” pare o idee bună, mai ales că se încearcă aducerea în secuime a unor elevi care altfel ar învăța în clase românești. Dar, din păcate, vor pleca și cei care s-ar fi înscris într-un liceu din zona lor, aflată la limita dispariției…



Deși acest „front” s-a mutat de mult din pagina virtuală a DEX-ului colocvial într-o altă pagină, însemnând în 2015 NU linia între cele două tabere etnice (românii și maghiarii), ci linia de muncă grea situată între cei care vor să ducă regiunea lor natală spre bunăstarea Europei (maghiari și români), respectiv aceia, care își găsesc scopurile lor de viitor în activitățile compensatorii cu slogane și drapele multe și fonduri europene puține (maghiari și români).



Faptul că maghiarii au descălecat în ultima parte a mileniului la care făceam referire este, de asemenea, un fapt incontestabil, ca și multe altele. Nu mă voi apuca să detaliez fiindcă, cu siguranță, sunt alții mai în măsură. Voi pune doar o întrebare retorică: ce s-ar fi întâmplat dacă, în momentele decisive ale zbuciumatului secol X, ar fi avut câștig de cauză grecul Hieroteus și nu benedictinul Asztrik?




Sus