Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Compas



Mă face pe mine, român, atunci când îl văd purtând prin ger și viscol drapelul României, să port în inima mea drapelul și simbolurile etniei lui, ale maghiarilor, ca semn de admirație, respect și susținere pentru tot ce face!



Grupul de inițiativă civilă Musai-Muszáj vă invită la un nou flashmob, organizat joi, 2 aprilie. Acest eveniment are ca scop strângerea relațiilor dintre români și maghiari.



Aș vrea să-mi răspundeți la această întrebare: de ce vă temeți de mine? Stau și mă întreb: robust nu sunt, nici ras în cap, nu-s tatuat, nu port cercei, nu mă puteți confunda cu un body guard, dar nici cu vreun bătăuș de cartier. De ce vă sperie umila mea persoană, ce aduce mai degrabă a "bibliotecar"? Pentru că unora dintre voi vă e frică de mine, Attila (Csaba, Árpád, István, János...), maghiarul. Se simte frica la nivelul relațiilor dintre autorități și comunitatea maghiară.



Stema cuprinde de jos în sus: un scut cu crinii casei regale de Anjou, dungile caracteristice pentru stema Arpadiană, un coif de cavaler pe care este așezat o coroană, iar din coroana respectivă apare un cap de struț încoronat, având o potcoavă de aur sau de argint în cioc.



Presa maghiară din România nu are de ce se rușina, dacă e să comparăm tirajele ziarelor auditate din aceeași perioadă: cotidianul județean din Bihor Bihari Napló a avut un tiraj mediu de 10 201 exemplare vândute, urmat de cotidianul sătmărean Szatmári Friss Újság și cotidianul regional Csíki Hírlap cu 7914 exemplare vândute.



După o vreme, rușii ne-au dat înapoi Ardealul de Nord. Pentru ei, era un detaliu nesemnificativ fiindcă, oricum, stăpâneau totul, până la porțile Vienei. Și uite așa, ne-am trezit comuniști români, maghiari, germani și de alte naționalități, iar de prin 90 încoace, povestea o continuăm noi, cei din fața calculatoarelor...



–Adică ungurii din Ungaria au fost dispuși să se lase cotropiți de români și le-au mai învățat și limba? – m-am amuzat, gândindu-mă la situațiile conflictuale din Ardeal, acelea pe care ni le provocăm singuri, urându-ne între noi de parcă nu ne-ar ajunge pământul la toți ca să trăim în bună înțelegere.




Sus