Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Compas



Toate aceste lucruri mă fac să fiu neplăcut suprins când aud pe cineva vorbind despre relația proastă dintre români și maghiari.Lucrul cel mai deranjant este că aud peste tot despre amploarea problemei, iar când mă uit în jurul meu, abia dacă o observ.



Cu siguranță, experiența Ungariei este doar unul dintre exemplele, din interiorul UE, demne de urmat de către Republica Moldova. Și urmarea acestei experiențe ar solicita luciditate, perspicacitate și curaj de la guvernanții de la Chișinău.



Slavă Domnului, sunt din ce în ce mai multe momentele de normalitate, în care buna conviețuire și multiculturalitatea își arată roadele, iar seara aceasta a fost cu adevărat specială și din acest punct de vedere. S-a demonstrat simplu și fără echivoc că arta adevărată nu are naționalitate, ea nu are granițe și bariere, nu ține cont de vârstă sau condiție socială, ea pur și simplu trăiește, poate fi simțită, unește.



– Ei, acum să vă văd dacă ați înțeles. Copii, dacă vă întreabă cineva cine au fost primii în Ardeal, strămoșii românilor sau strămoșii ungurilor, ce ați răspunde? Zâmbeam satisfăcută, mai înainte de a afla răspunsul. Și unde nu s-a ridicat un elev, un găligan prea înalt pentru vârsta lui, fără să mai ridice mâna. S-a uitat în ochii mei și mi-a spus, cu cel mai dulce grai moldovenesc, concluzia lui fermă, cu determinare și hotărâre în glas, în sunetul clopoțelului care anunța că ora se terminase. – E clar, doamna profesoară. Eu am înțeles. Ungurii.



Altfel spus, o inscripție în maghiară cu numele unei străzi nu face decât să adauge la bogăția culturală a țării, nu să ia ceva din ea. Și dacă asta face fericiți niște oameni, cu atât mai bine.



Nu mi-a atras atenția nimeni că nefiind în Ungaria nu ar trebui să vorbesc maghiara. Nu am ajuns pe prima pagină în ziar și nici geamul nostru nu a fost spart pentru că în 15 martie am pus doar drapelul maghiar pe balcon. Nu m-a făcut niciodată nimeni să mă simt străină, cineva fără casă, un intrus, un hoț de țară. Și într-un final un ultim nu: nu mă pot gândi doar cu zâmbetul pe buze la acele mici frecușuri care ocupă pagini de ziare, internet și cărți despre „conflictul” româno-maghiar de acasă.



Banatul și Ardealul sau mai bine zis, întreg spațiul din interiorul Arcului Carpatic, delimitat de munți, Valea Cernei, Dunăre și întins până spre Câmpia Tisei este un teritoriu ai cărui locuitori au intrat în contact cu Apusul cam de un mileniu. Totuși, mă întreb cum ar arăta astăzi acest loc, Ungaria și de ce nu și România în totalitatea ei, dacă n-ar fi existat Habsburgii.




Sus