Luni, 10 Decembrie 2018
Luni, 10 Decembrie 2018


Compas



S-a prezentat la atelierul sculptorului Wilhelm August von Becker punându-și amprenta pe basoreliefurile (astăzi deja inexistente) Arcului de Triumf. A executat o garnitură de vase decorate cu portretul regelui Ferdinand și a reginei Maria, garnitură ale cărei părți au fost dăruite participanților la încoronarea cuplului regal. Tot el a executat inscripția de pe clopotele Catedralei Încoronării din Alba Iulia, clopotniță în fața căreia a avut loc încoronarea.



De altfel, majoritatea componentelor echipei noastre nu înțeleg cuvintele, dar sentimentele transmise de oamenii din tribună sunt extraordinare! De asemenea, înțeleg că a noastră e o galerie unică la meciurile de baschet feminin... deja au spus-o mulți adversari în mod public. Ceea ce nu înțeleg la echipele cu care jucăm este de ce strigă rar numele echipei lor, dar extrem de des, în timpul meciului, „România, România”. Mai ales când galeria de la Sepsi are ca singură reacție la asta să aplaude și apoi să continue să cânte. De ce oare suporterii de la celelalte echipe nu realizează că le susțin și pe jucătoarele noastre astfel.



– Băi, m-am rătășhit printr-un cartier di la iștea șhî o vînzătoare de la pîni n-o vrut să-mi răspundî. Nem tudom, numa’ așă o zîs, îmi spune agitată o colegă. – Înseamnă „nu pricep” sau mai bine „nu știu”, mă dau eu mare cunoscătoare. Numai că nu te cred, sigur mai înflorești tu puțin, ca să ne sperii. Cine știe ce ai zis în limba ta de Vaslui. Cîteodată, îmi vine și mie să-ți spun „nem tudom". – Haidi, bre, cî io vorghesc românește corect. I-am șherut un covrig.



Pentru familia Balogh (Csilla si Csaba) nu a fost o perioadă ușoară, ei au investit tot ce aveau, financiar și emoțional în acest proiect – inclusiv cunoștințele lor aprofundate despre relația copil–cal. Cu mult suflet au pornit pe un drum anevoios, despre care puțini credeau că o să ajungă la scopul propus și anume: recunoașterea acestei terapii cu cai de către medici, și promovarea ei în rândul persoanelor cu dizabilități.



În cadrul programelor organizate cu ocazia Zilei Culturii Maghiare (22 ianuarie)* a demarat la București o serie de proiecții de filme, care prezintă o selecție a operelor importante din cinematografia maghiară. Programul dedicat în special cinefililor este unul de durată, și va aduce lunar pe tot parcursul anului la Cinemateca Eforie, câte o capodoperă a cinematografiei maghiare.



Și cuibul propriu are semnele sale de dominație. Este al meu – așa spunea omul preistoric când își punea amprenta pălmii pe pereți în toate colțurile lumii. Este al meu – spunea Almásy László, când a văzut prima dată înotătorii din deșert. Este al meu – aș spune și eu, dacă nu aș fi conștient, că urmele pălmii mele din peșterile României nu sunt semne al dominării și ale posesiei, ci a vulnerabilității.



Puțini știu, că acest monument, dedicat memoriei aviatorilor români, militari și civili, care au contribuit la dezvoltarea aviației, a fost proiectat și realizat între anii 1928–1935 de interesanta artistă de pe malul Volgăi, Lydia Kotzebue și sculptorul maghiar, Fekete József. Mai pe înțelesul Bucureștilor: Iosif Fekete Negrulea.




Sus