Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Compas



Ceea ce este inedit însă e faptul că Papa Francisc dedică un document întreg acestei teme, astfel ridicând la un nivel înalt problema ecologiei, și arată că Biserica este interesată și implicată profund în problemele grave ale zilelor noastre. Un alt specific al enciclicii „Laudato si” este universalitatea ei: vorbește despre „casa comună”, și se adresează nu numai credincioșilor catolici, dar tuturor care pot influența în mod pozitiv această provocare comună a omenirii.



Echipa formată din Maricela Dan (Sf. Gheorghe), Mădălin Guruianu (Sf. Gheorghe) Răzvan Lupescu (Brașov) Ioan Ganea (Brașov) și Lidia Ostaș (Găgăuzia/Republica Moldova) vor contribui la elaborarea portalului în cadrul unui contract realizat între Asociația Clubul Media Corbul Alb din Cluj și Asociația de Tineret Ecou Sf.Gheorghe/Sepsiszentgyörgy.



Astfel inițiativa guvernului maghiar, despre care s-a tot discutat în ultimele zile (vezi articolul lui Szabó Csaba, Școlile maghiare mici și moara demografică) de a „pescui perle” pare o idee bună, mai ales că se încearcă aducerea în secuime a unor elevi care altfel ar învăța în clase românești. Dar, din păcate, vor pleca și cei care s-ar fi înscris într-un liceu din zona lor, aflată la limita dispariției…



Deși acest „front” s-a mutat de mult din pagina virtuală a DEX-ului colocvial într-o altă pagină, însemnând în 2015 NU linia între cele două tabere etnice (românii și maghiarii), ci linia de muncă grea situată între cei care vor să ducă regiunea lor natală spre bunăstarea Europei (maghiari și români), respectiv aceia, care își găsesc scopurile lor de viitor în activitățile compensatorii cu slogane și drapele multe și fonduri europene puține (maghiari și români).



Faptul că maghiarii au descălecat în ultima parte a mileniului la care făceam referire este, de asemenea, un fapt incontestabil, ca și multe altele. Nu mă voi apuca să detaliez fiindcă, cu siguranță, sunt alții mai în măsură. Voi pune doar o întrebare retorică: ce s-ar fi întâmplat dacă, în momentele decisive ale zbuciumatului secol X, ar fi avut câștig de cauză grecul Hieroteus și nu benedictinul Asztrik?



Astfel apare un cerc vicios , fără scăpare: părinții speră că în acest mod vor putea oferi un trai mai bun copiilor. Iar copii rămași acasă, la bunici, cu un părinte sau mai rău, singuri, au de toate căci părinții trimit bani suficienți acasă. Le lipsește doar un singur lucru: grija, iubirea părintească. Unii dintre ei se vor descurca și așa. Ce se va întâmpla cu restul?



Ai uitat că mănânci pâine românească?! Păi om fi noi unguri-secui, dar tot trebe să ținem cu românii! Zicea el entuziasmat. Eu: Stai, stai, stai, Marci, las-o mai moale, sigur că știu unde trăiesc, doar o simt pe pielea mea, zi de zi. Tot așa, la mișto. De fapt – continui eu – apropo de pâine, să știi că noi mâncăm pită făcută de maică-mea, acasă-n cuptorul nostru, din grâul de pe parcela lui taică-meu.




Sus