Luni, 18 Iunie 2018
Luni, 18 Iunie 2018


Compas



Robi a arătat clujenilor, că se poate. Se poate ajunge oriunde, se poate realiza orice cu puțină credință, prietenie și voie bună. Probabil, că din când în când totuși e bine să existe un Robi, care să scoată ce e mai bun din noi, să putem fi și noi îngerii unui om, care nu are pe nimeni și nimic.



– Ce dracu vorbesc ăștia ungurește peste tot?! – Păi dacă sunt unguri, ce-ai vrea să vorbească? Turcă?, îi răspunse aceasta cu aroganța care îl scosese dintotdeauna din sărite pe Florel. – Nu turcă, dar să vorbească românește, că d-aia trăiesc în România! Dacă nu, să se ducă în Ungaria și să ne lase în pace!



S-a prezentat la atelierul sculptorului Wilhelm August von Becker punându-și amprenta pe basoreliefurile (astăzi deja inexistente) Arcului de Triumf. A executat o garnitură de vase decorate cu portretul regelui Ferdinand și a reginei Maria, garnitură ale cărei părți au fost dăruite participanților la încoronarea cuplului regal. Tot el a executat inscripția de pe clopotele Catedralei Încoronării din Alba Iulia, clopotniță în fața căreia a avut loc încoronarea.



De altfel, majoritatea componentelor echipei noastre nu înțeleg cuvintele, dar sentimentele transmise de oamenii din tribună sunt extraordinare! De asemenea, înțeleg că a noastră e o galerie unică la meciurile de baschet feminin... deja au spus-o mulți adversari în mod public. Ceea ce nu înțeleg la echipele cu care jucăm este de ce strigă rar numele echipei lor, dar extrem de des, în timpul meciului, „România, România”. Mai ales când galeria de la Sepsi are ca singură reacție la asta să aplaude și apoi să continue să cânte. De ce oare suporterii de la celelalte echipe nu realizează că le susțin și pe jucătoarele noastre astfel.



– Băi, m-am rătășhit printr-un cartier di la iștea șhî o vînzătoare de la pîni n-o vrut să-mi răspundî. Nem tudom, numa’ așă o zîs, îmi spune agitată o colegă. – Înseamnă „nu pricep” sau mai bine „nu știu”, mă dau eu mare cunoscătoare. Numai că nu te cred, sigur mai înflorești tu puțin, ca să ne sperii. Cine știe ce ai zis în limba ta de Vaslui. Cîteodată, îmi vine și mie să-ți spun „nem tudom". – Haidi, bre, cî io vorghesc românește corect. I-am șherut un covrig.



Pentru familia Balogh (Csilla si Csaba) nu a fost o perioadă ușoară, ei au investit tot ce aveau, financiar și emoțional în acest proiect – inclusiv cunoștințele lor aprofundate despre relația copil–cal. Cu mult suflet au pornit pe un drum anevoios, despre care puțini credeau că o să ajungă la scopul propus și anume: recunoașterea acestei terapii cu cai de către medici, și promovarea ei în rândul persoanelor cu dizabilități.



În cadrul programelor organizate cu ocazia Zilei Culturii Maghiare (22 ianuarie)* a demarat la București o serie de proiecții de filme, care prezintă o selecție a operelor importante din cinematografia maghiară. Programul dedicat în special cinefililor este unul de durată, și va aduce lunar pe tot parcursul anului la Cinemateca Eforie, câte o capodoperă a cinematografiei maghiare.




Sus