Sâmbătă, 18 August 2018
Sâmbătă, 18 August 2018


Compas



Iată că această femeie puternică și răzbunătoare pare să fi fost și una plină de smerenie. Poetul Janus Pannonius, unul dintre primii poeți din Ungaria renascentistă, poate ar fi făcut bine, ca în poeziile sale - scrise în latină - s-o pomenească alături de Blasius și pe această Benigna amețitoare: femeie puternică, în dragoste, în gelozie ucigătoare și în smerenie.



Din 1993 Ambrus Attila a ales să fie gangster pentru că banii câștigați din hochei erau prea puțini. A durat șapte ani până când poliția maghiară a reușit să îl prindă. Era supranumit Whishy Man deoarece înaintea fiecărui jaf obișnuia să bea un pahar din această licoare la o cârciumă din apropierea băncii pe care urma să o jefuiască. Alegerea țintei sale nu era întâmplătoare: trebuia să fie la trei minute de la un post de poliție. După aceea intra în banca respectivă cu zîmbetul pe buze, cu o pălărie pe cap și un buchet de flori în mână în care avea ascuns revolverul. Scotea revolverul din buchetul de flori și îl îndrepta către casierițe. Ca amintire lasă pălăria și buchetul de flori.



Și ceea ce mi se pare extrem de important este ca modificarea paradigmei europene să includă o ideologie ateistă care să fie cultivată de la cele mai mici vârste, astfel încât în viitor tot mai mulți europeni să privească orice conflict dintre creștini și musulmani cu aerul ușor amuzat și îngăduitor al părintelui care își urmărește discret copiii mici cum se ceartă înverșunați să tranșeze care dintre eroii lor este mai grozav, Superman sau Omul-Păianjen.



Reclama a sunat cam așa: „În weekendul 12-13 martie, sâmbătă și duminică, între orele 10:00 - 18:00, vă invităm la o nouă ediție a Târgului gastro-cultural Ozosep unde vă așteptăm cu o atmosferă relaxantă, produse 100% naturale, atelier de creație pentru copii, concert și gulaș fierbinte!” – și bineînțeles că a atras vizitatori români și maghiari îndrăgostiți de cultura și gastronomia secuiască.



Pe de altă parte, este problema motivației. Dl Tőkés a binemeritat de la patrie când a participat la Revoluția de la Timișoara, care revoluție este baza libertăților noastre de azi, atâtea câte sunt. Tot el a rău-meritat prin faptul că pune în discuție statalitatea prin aluziile la un protectorat maghiar și prin alte gesturi. Problema este că această dualitate ne obligă să facem o ierarhizare. Dacă – după o atentă analiză – dlui Tőkés i se lasă decorația, atunci vom spune că pentru noi libertatea este mai importantă decât statalitatea. Dacă nu, înseamnă că preferăm statalitatea libertății. În alți termeni, preferăm o românie ceaușistă sau dejistă dar unită sau o Românie divizată dar în care suntem stăpânii propriului destin?



Credeam că am lăsat undeva în secolul trecut activitatea mea ca jurnalist, însă anul trecut la Szeged am întânit un diplomat român din Budapesta care m-a recunoscut și m-a felicitat pentru modul echilibrat cum am ilustrat relațiile româno-maghiare. A mai adăugat că ura nu duce nicăieri și că îi pare rău că nu mai lucrez ca jurnalist. Ei bine această mărturisire m-a făcut să lăcrimez (la propriu) pentru că mi-am dat seama că am lăsat un semn bun al trecerii mele prin zona secuiască.



Trăind într-o zonă atât de frământată, balcanicii s-au adaptat modelându-și de-a lungul timpului o psihologie alertă care i-a ajutat să supraviețuiască. Indiferent de etnie sau naționalitate, toți sunt oameni care se adaptează rapid oricărei situații de criză și care își trăiesc clipa de pe o zi pe alta, neștiind niciodată ce le rezervă ziua de mâine. Și, mai ales, sunt oameni cu un instinct teritorial mai mare decât occidentalii care au luat contact cu globalizarea mult mai devreme decât balcanicii care au fost obligați de regimurile comuniste să trăiască jumătate de secol exclusiv între granițele lor.




Sus