Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Compas



„Unirea cu Basarabia!” – este un slogan iredent. Grupurile care militează pentru acest lucru, sunt grupuri iredente. În România sunt multe organizații de acest gen, în Ungaria – și în Transilvania – iarăși sunt multe. Dar să nu uităm esența: Ungaria oficial nu militează pentru schimbarea granițelor. Dar România? Dacă este așa, atunci de ce arătăm cu degetul spre țări care oficial nu sunt iredente? De ce nu vedem cu toții iredentismul tuturor? De ce nu vedem iredentismul nostru? De ce inducem în eroare cititorii, sugerând că proiectul României de a se uni cu Republica Moldova este ceva foarte frumos și nobil, dar când apar tinerii exaltați maghiari și vorbesc despre Ungaria Mare, atunci e foarte grav. România Mare da, Ungaria Mare nu.



Când e vorba de huliganii noștri, sunt patrioți, când e vorba de cei maghiari sunt extremiști. Un steag e considerat reclamă/publicitate (vezi sentința Judecătoriei Oradea despre steagul secuilor) și ești amendat dacă îl arborezi și somat să îl dai jos, iar pe altul dacă nu-l arborezi esti acuzat de trădare, de antiromânism.



În această biserică își are sediul și comunitatea maghiară din Franța sub denumirea de Misiunea Catolică Maghiară. Părintele Miklós Cibia născut la Deva se ocupă de pastorația acestei comunități. Invitația mi-a fost adresată pentru că obiceiul este de a avea ca invitat de onoare un episcop maghiar care vorbește franceza astfel ca să poată rosti omilia la hramul bisericii.(...) Duminica dimineața la ora 11 am celebrat hramul bisericii, a participat comunitatea maghiară și muncitori români originari din Huta Certeze.



După primele fraze ale psihoterapeutei pe care ni le-a împărtășit în limba maghiară, a început și traducerea improvizată de către un domn sosit de la Cluj. Începând de aici, cele câteva ore au devenit o adevărată lecție de umanism, de într-ajutorare, comunicare, mai ales de bilingvism de care se tot pomenește, dar nu prea se aplică. În acea seară cei care erau prezenți în sala Bocskai din str. Eminescu au devenit protagoniștii unui bilingvism exemplar. Descrierea minunii pașnice a unei comunități compacte mi se pare o sarcină mult prea dificilă, cred totuși că merită o încercare.



În 2012 Ernő Bartha a reprezentat România cu proiectul „Nature in the City” la Olimpiada Culturală din Londra, care a acompaniat Jocurile Olimpice din acelasi an. Au fost selectate 3 sculpturi care au fost amplasate în Victoria Park (Bird, Skyscraper) și în London Pleasure Gardens (Time Spiral). Pelerinajul artistului Ernő Bartha – sculptor, visual artist – a pornit din pricină că cele două sculpturi din Victoria Park timp de 3 ani nu au primit inscripție cu numele artistului, titlul lucrărilor sau proiectul, prin care au ajuns acolo, plăcuțele fiind puse numai după plecarea artistului în acest pelerinaj.



În plus, cunoașterea limbii maghiare permite conectarea la comunitățile științifice din Ungaria și, uneori, la resurse de cercetare oferite de statul maghiar. Academia Maghiară de Științe din Ungaria (MTA) are o filială importantă la Cluj (www.kab.ro), cu 19 membri, și cu activități care implică o parte însemnată dintre cercetătorii de limbă maghiară din România. Un exemplu recent este cel al ediției a 7-a a World Science Forum, un eveniment științific major găzduit zilele trecute în Budapesta, unde MTA a avut o participare consistentă. Luate împreună, toate aceste resurse oferă avantaje importante pentru un cercetător vorbitor de maghiară.



Trasând un arc peste timp, putem afirma că o dată cu construcția catedralei din Turda, Edictul din 1568 a fost în mod fericit completat, ortodoxia ajungând dintr-o confesiune împinsă la marginea satului, în mijlocul centrului urban, unde altădată accesul era limitat. S-a încercat cu succes, credem noi, suprinderea în paginile acestei cărți a aspectelor definitorii ale evoluției Catedralei din Turda, tematica abordată fiind o îmbinare între metodele specifice cercetării istorice și teologiei.




Sus