Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Compas



Conform unor surse, din anul 2019 vor începe să fie valabile și celelalte drepturi de care se bucură mămicile din Ungaria, care primesc un ajutor material consistent de partea statului ungar. Iată, maghiarii din Transilvania – lăsați de izbeliște de București – se apropie tot mai mult de administrația maghiară, care ia în serios rolul său de protector al cetățenilor săi.



Pentru maghiarii din Transilvania, cultivarea limbii materne este o necesitate simbolică. Ei știu că supraviețuirea lor individuală e adesea condiționată de limba română, dar vor să-și păstreze privilegiul de a comunica în limba lor atunci când trebuie cu funcționarii din administrație sau în justiție.



În ultimii șase-șapte ani, investițiile au crescut de mai mult de zece ori, ca valoare: avem o rețea de instituții sociale; recent, guvernul de la Budapesta a aprobat un proiect pentru construirea a 28 de grădinițe în Transilvania; avem centre sportive finanțate de Budapesta și chiar ajutoare sociale acordate de guvernul ungar maghiarilor din România. Există deci o bază care arată cât de funcțională este strategia Ungariei de a-i unifica pe toți maghiarii din zonă, fără schimbarea granițelor.



Deci diferențe uriașe între managementul turistic din Ungaria și România. Până ce în Ungaria fiecare stâncă, izvor sau fenomen carstic este conceput ca o posibilă atracție turistică aducătoare de profit, în România turismul este conceput ca ceva neimportant, un fel de rămășiță al fostei economii socialiste ”neproducătoare de profit” – o parte din fostele servicii socialiste.Desigur se poate pune întrebarea și altfel: cum ar ajunge rezervațiile naturale din România, dacă șederea miilor de turiști neobișnuiți cu natura ar fi încurajată așa, cum se face în Ungaria? Sunt oare pregătiți turiștii din România să respecte legile scrise sau nescrise ale naturii?



La Maieru și Anieș nu prea locuiesc maghiari, totuși imaginea lor este familiară, am putea spune că seamănă cu cele ale așezărilor locuite de maghiari. Cheia istoriei îl reprezintă episcopul romano-catolic, contele Zichy Domokos, din Ungaria, care s-a stabilit pe aceste meleaguri. Cei de la Maieru și Anieș îl pomenesc sub numele de Ziky sau contele Domokos, dar cel mai des îi spun „groful nostru".



S-a mutat la Calcutta ca să se ocupe cu biblioteca societății de studii asiatice dar nu și-a abandonat pentru nici o clipă dorința de a ajunge în țara uigurilor ca să găsească acolo presupusul leagăn al poporului maghiar. În 1834 cu sprijinul societății engleze și-a publicat dicționarul și gramatica tibetană care erau primele din lumea lingivisticii moderne și care au pus bazele tibetologiei.



Curajul lui Linczegh János a salvat Clujul pe moment de la prădare întrucât oastea pașei s-a îndepărtat spre Florești unde s-a ciocnit cu oastea principelul Rakoczi. Principele a fost rănit mortal în bătălie iar oastea lui a fost nimicită de către turci.




Sus