Luni, 10 Decembrie 2018
Luni, 10 Decembrie 2018


Compas



Am citit doar de vreo 500 de ori cuvântul ”trădare”, în loc de 5000 cât estimam. 400 erau de la #rezistenți și simpatizanți USR care cică la ce ne trebuie nouă Alianță când, iată, e USR, e Cioloș, e progres, la ce căcat vă trebuie vouă Alianță când puteți suferi cot la cot cu noi în marea familie socialistă?; 50 de la învârtoșații obișnuiți care vor România Mare de la Tisa până-n Urali (pensionari MAPN, și 50 de înjurături furioase cu trimitere la ”unitate” de la pensionarele tip Apaca (generic vorbind).



Deși informarea pe teren (la fața locului) în sine nu este o premieră absolută, totuși prezența unui funcționar de acest nivel înalt într-o țară democratică este de reținut.



Românului îi place să dea șpagă, să nu ne izmenim... Îl face să se simtă important, iar iluzia unui strop de putere asupra celui care-o primește îl îmbată în așa hal încât e fericit chiar dacă și-a dat ultimii bani din casă. (...) Românul nu-și asumă niciun eșec, e convins că rezolvă orice cu șpagă și nu acceptă refuzuri. El trage de buzunare, de poșete, apoi ar izbucni ”ia-i, futuți Dumnezeii tăi de căpos, că-i arunc aicia pă coridor să te fac de râs!”, știind că un refuz îi reduce spre zero șansele de a i se aproba serviciul pe care îl cere în schimbul șpăgii.



Ce m-a mirat pe mine în sensul observatorului român din țara vecină a fost faptul că în Sfântu-Gheorghe există inscripții bilingve și turism, dar trecând pe lângă marile instituții ale orașului am observat un soi de naționalism obligatoriu fără precedent. În sens că peste tot erau arborate steagurile românești și ale U.E., dar niciunde altundeva în afară de Institutul Cultural Maghiar, nu am observat arborarea și a steagului maghiar sau măcar a celui secuiesc. Lucru ce pentru mine a fost un ,,paradox’’ total, având în vedere faptul că noi ca etnici români minoritari din Ungaria avem dreptul de a ne exprima apartenența la țara-mamă ca spre exemplu: prin arborarea steagului românesc alături de cel național și al UE pe instituțiile românești.



Tema dezbaterii s-a referit la evenimentele dedicate centenarului Marii Uniri. Cu această ocazie Balázs Barabás a menționat că nu a găsit nicio referire la cea mai numeroasă minoritate din România, la minoritatea maghiară. Din discuțiile participanților a reieșit că în anul 1919 populația României Mari număra 16.250.000 locuitori, din care 19,3% erau maghiari. Primul recensământ oficial după Marea Unire, în 1930 vorbea despre 7,9% maghiari, iar cel din 2011 menționa doar 6,1%., rămânând totuși cea mai numeroasă minoritate de pe teritorul României.



Prima mea “întâlnire“ cu husarii a fost în timpul grădiniței când i-am cunoscut din poveștile folclorului maghiar. Acum, am aflat din nou despre ei de la tatăl meu cu ocazia constituirii acestei asociații. Printre participanții la eveniment, am recunoscut cunoștințe mai vechi și în același timp am legat prietenii noi.



După Primul Război Mondial în Ungaria au existat 19 comunități ortodoxe, cu patru preoți ortodocși printre care Petru Biberea din Orașul mic românesc de la Jula și Dimitrie Sabău, investit în funcție în 1927, cel care avea să devină protopop în 1934.




Sus