Luni, 18 Iunie 2018
Luni, 18 Iunie 2018


Compas



Putem numai intui cât de norocoși suntem că un asemenea eveniment de talie internațională se desfășoară la Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. E la mintea cocoșului faptul că un festival de film de o asemenea anvergură ne pune pe harta Europei și chiar a lumii. După aproape 30 de ani, în sfârșit, se aud lucruri pozitive despre România, despre Transilvania, nu suntem asociați doar cu munca la negru, cu cerșetoria, cu jaful și corupția la nivel politic, administrativ și economic, ci cu sportul de performanță, cu arta filmului.



Și eu propun niște calcule. Primul ar fi: cât timp s-a ținut de cuvânt Bucureștiul într-o înțelegere internațională? Deoarece nu problemele afacerii otrăvesc în cazul nostru – calculele financiare doborând adesea planurile – ci șiretenia cu care România abordă noțiunea de semnătură, legi scrise, cuvânt dat.



Fair-play-ul l-a determinat să fie loial statului maghiar, viziunea democratică asupra societății, l-a împins către tabăra lui Abraham Lincoln, existând și indicii conform cărora, ar fi dorit ca Imperiul Austro-Ungar să se reformeze, în sensul acordării unei mai mari autonomii naționalităților, cu referire concretă la românii din Transilvania. Numele său a rămas în analele istoriei militare a SUA, ca un reper al valorii profesionale și etice.



Și iată, așa facem primul pas spre acestă subinformare generalizată din România, care ucide pas cu pas viitorul. Desigur, nimeni nu obligă un jurnalist să noteze numele unui arhitect când scrie despre un imobil renovat din centrul istoric, dar a omite numele acestuia, mai ales dacă acesta face parte din elita maghiară care a pus bazele urbanismului cu care ne lăudăm noi în fața turiștilor – este un gest neprofesional.



Imola și Attila, Zsófi și Alpár – au casă (de vacanță) în satul Chidea din județul Cluj. Doamna, prima, are și rude în localitatea aflată la circa 40 de kilometri de Cluj/Kolozsvár/Klausenburg, cei din urmă sunt doar „imigranți de week-end”, cum scrie Zsófi. Acest loc retras, liniștit atrage mulți asemenea soților Koós. Chiar și pe mine, care bântui când într-una din case, când în cealaltă…



„Ce fac maghiarii când nu fură Ardealul?” – întrebare de duh de la colegul meu ziarist Szabó Csaba. Păi, de exemplu, din 2012 sunt voluntari la Clubul Plane Spotterilor Maghiari din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. Adică organizează evenimente cu compania ungară, care oferă posibilitate și salariaților din instituțiile de presă să călătorească ieftin de tot. De asemenea, tot cu muncă voluntară, întrețin pagina de Facebook Wizz Air Fan Club, se întâlnesc cu piloții, însoțitorii de zbor și încearcă să organizeze un eveniment la care vor participa și cei de la turnul de control…



E pace și tihnă pe lacul Galilei. Pescari din toate timpurile își scot plasele pline cu pești.Eu doar stau în tihnă și mă uit la ei. Am înțeles oare cu toții ce-am învățat de la El? Sărbători fericite!




Sus