Joi, 23 Noiembrie 2017
Joi, 23 Noiembrie 2017


Compas



Profesorii și elevii Liceului Teologic Unitarian „Berde Mózes” din orașul Cristuru Secuiesc au sărbătorit această aniversare într-un mod unic, lansând 95 de lampioane, astfel exprimând respectul față de reformatori. Cu toate că vremea era nefavorabilă, formația muzicală a liceului a înteținut atmosfera cu piese de muzică ușoară. Participanții s-au adunat în jurul formațiunii de 500 de lumânări, cântau sau ascultau acordurile chitarei cu zâmbetul pe buze.



Dar înaintea tuturor au fost aici geții și scitii, urmați de romani, care au adus stăpânirea acvilei imperiale pe aceste meleaguri. Aproape de vatra actuală a satului Sarichioi se află cetatea Enisala, pe locul fostei Heraclee antice, cetate cu o istorie fascinantă. Durată de bizantini și genovezi, pe locul strategic situat pe podișul dobrogean, a ajuns apoi în stăpânire turcească, sub numele de Yeni-sale. A păzit drumurile pe uscat și apă ale Dobrogei, sute de ani, până când natura s-a răzbunat, iar depunerile de nisip ce au izolat Razelmul de Marea Neagră au făcut-o inutilă.



Trebuie să se înțeleagă, că a edita un manual este total altceva decât editarea unui volum de poezii. Manualele proaste distrug și mai mult învățământul din România – spunea în alocuțiunea sa academicianul Péntek János.



A oferi o destinație a platformelor industriale părăsite respectiv a împrejurimilor acestora colorate în brunul și cenușiul caracteristic al coșurilor industriale este un pas decisiv în urbanistica modernă. O ruină industrială poate deveni oricând un centru cultural supermodern, ba mai mult, o librărie gigantică. Așa s-a întâmplat în Baltimore (Maryland), unde aceste transformări uluitoare au ca specialist și pe Kopányi Mihály, un savant maghiar al cărui nume este strâns legat de microeconomie, el fiind primul care a publicat în Ungaria un tratat de acest gen pentru studenți.



Astăzi, memoria lui Mikó Imre este păstrată doar de către minoritatea maghiară din Cluj, cu toate că o bună parte a studenților clujeni trăiesc și studiază și astăzi pe un teren care pe vremuri a fost proprietatea contelui. Complexul studențesc Hașdeu, pe vremuri, purta numele de Grădina Mikó, pentru că acolo exista o vilă de vară a contelui.



Bicerdiștii au constituit o subcultură, un fel de „sectă” vegetariană, în prima jumătate a secolului trecut, despre care eu am auzit pentru prima oară cam acum două decenii de la Bucin Laci, profesor de sport (și unchiul bărbatului meu), care a fost un admirator al bicerdismului fiind el însuși un model de cumpătare până în ultima clipă vieții sale de 82 de ani. Fiindcă viața și activitatea lui Bicsérdy Béla în Transilvania se leagă și de locuri și vremuri românești, ascultați povestea lui.



Există pe meleagurile maramureșene un orășel, care într-o anumită privință seamănă cu metropola americană New York! Nu pentru că ar avea zgârie-nori sau taxiuri galbene, dar pentru că are în schimb, în locul străzilor care să poarte numele unor personalități marcante precum Ion Șiugariu sau Tótfalusi Kis Miklós, străzi numerotate!




Sus