Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Compas / România și Occidentul străin și îndepărtat

România și Occidentul străin și îndepărtat

Între multiculturalitate și birocrație există legătură strânsă. Nu știați. Vă asigur că-i așa. Dar numai pe la noi. În procesul indicatoarelor bilingve de la Tribunalul Cluj, Primăria municipiului Cluj-Napoca a pledat pentru respingerea acțiunii, căci în opinia sa un asemenea demers este inutil.

Și, acum un an, s-a depus o documentație voluminoasă al unui turn, totem al multiculturalității, care va ura un binevenit în cinci limbi: română, engleză, franceză, germană și maghiară. Acum, trecând peste faptul că, din păcate, în limba franceză și nici în cea engleză Clujul nu își are denumirea corespunzătoare, noi, cei de la Minority Rights ne-am exprimat bucuria că va exista și un asemenea totem.

Dar, am arătat că dorim și indicatoare oficiale bilingve, dacă așa prevede legea. Obligatoriu. De ce numai „sau sau”, să fie „și și”. Ca în Occident. Studiind însă dosarul „multiculturalității” am rămas șocați! Amplasarea acelui turn, conform documentației avea de parcurs vreo șapte etape. Prima etapă s-a apropiat spre faza finală. După doi ani! Nu-i superfain?

Făcând niște calcule estimative, în ritmul actual turnul se va amplasa cam peste cincizeci de ani…

Proiectul are nevoie de foarte multe avize și aprobări. De exemplu, anul trecut se desfășura munca asiduă de defalcare topografică a câtorva metri pătrați la diferitele locații de amplasare. Probabil, pentru ca ulterior să nu se proiecteze autostradă peste mărețul turn.

Asta mai înțelegem (cu greu), dar avize de la mediu, urbanistică, precum și nenumăratele compartimente obositoare ale primăriei, la ce folos? Iată o birocrație sinucigașă. Adică, ca și cum, să zicem, vreau să sădesc un salcâm în propria mea grădină. Bun… Angajez un expert să defalcheze topografic vreo cinci metri pătrați, ca nu cumva din greșeală, peste ani să pun peste un nuc, să zicem. Omul poate deveni senil cu timpul.

Mă duc după aceea la Agenția de Mediu, cu cerere motivată, de ce nu sădesc nuc, care emite incomparabil mai mult ozon. După aia fuga la Direcția silvică să-mi includă topograficul defalcat în fondul forestier național…Urmează departamentul urbanistico- imaginastic al primăriei, pentru avizul în principiu…

Asemenea gânduri comice mă măcinau anul trecut. Și iată că, la sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, 2017, m-a angajat primul client cu dosar penal cu acuzația de a fi tăiat trei salcâmi din propria grădină. Infracțiune silvică.

L-am întrebat pe polițistul care s-a sesizat, dacă cu ocazia tăierii a trecut vreo căprioară peste care s-a prăbușit arborele, rănind-o mortal? Mi-a răspuns, în stilul polițienesc nepoliticos („bulo”) să pun mâna pe carte, adică pe noile modificări ale Codului Silvic. M-am conformat… și oops… Overlorzii întunecați ai ocoalelor silvice au pătruns și în grădinile noastre. Nu le mai satură nici codrul.

Dacă modestele mele scrieri vor fi vreodată nominalizate la vreun premiu, în România categoria vizată va fi eseul realist, dar în Occidentul străin și îndepărtat, numai și numai categoria ficțiunii suprarealiste.




Sus