Miercuri, 20 Septembrie 2017
Miercuri, 20 Septembrie 2017


Compas / Familia Balogh și terapia călăritului, dătătoare de speranță

Hip-Tep este o asociație non-guvernamentală înființată în 2009 având drept scop principal ajutorarea copiilor cu nevoi speciale. Asociația Hip-Tep a început activitatea de hipoterapie încă în 2010 cu mult curaj și încredere. Pentru familia Balogh (Csilla si Csaba) nu a fost o perioadă ușoară, ei au investit tot ce aveau, financiar și emoțional în acest proiect – inclusiv cunoștințele lor aprofundate despre relația copil–cal.

Cu mult suflet au pornit pe un drum anevoios, despre care puțini credeau că o să ajungă la scopul propus și anume: recunoașterea acestei terapii cu cai de către medici, și promovarea ei în rândul persoanelor cu dizabilități. Centrul lor de hipoterapie din satul Leorinț (Lőrincréve – jud.Alba) a devenit încetul cu încetul un fel de castel rural miraculos, familiar, unde copii sănătoși și cei cu dezabilități își pot găsi laolaltă fericirea, alături de cei patru cai de rasă, dresați special pentru acest tip de terapie.



Chiar dacă este o terapie recunoscută la nivel mondial ca fiind una din cele mai progresiste forme de terapie și aplicată cu success mai ales în țările mai dezvoltate, la noi în țară este mai puțin cunoscută. Asociatia Hip-Tep a reușit să promoveze această terapie prin evenimentele organizate, dar și să mențină legătura cu specialiștii din Constanța, București și Timișoara, care aplică această metodă cu succes. Numărul beneficiarilor a crescut de la an la an, astfel de la 5 copii în 2010 s-a ajuns la 78 de copii in 2014, ceea ce demonstrează că investiția făcută – cea financiară și nu în ultimul rând cea sufletească – a avut un rost aparte, iar copiii, români și maghiari laolaltă, vin cu plăcere la terapii, considerând-o a fi nu un tratament, ci o joacă.

În acest sens asociația își propune următoarele obiective: încurajarea copiilor pentru a se integra și a învăța; compensarea aptitudinilor deficitare; creșterea gradului de independență și de socializare; diminuarea lipsei de încredere și a excluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități; informarea, consilierea și pregătirea familiei pentru începerea și continuarea terapiei de recuperare.

      Activitatea specifică a Asociației Hip-Tep este călăria terapeutică

– Hipoterapia sau terapia cu ajutorul unui cal implică așezarea copilului pe cal și răspunsul acestuia la cele trei mișcări de legănare ale calului; este terapia care folosește caii ca și mijloc de stimulare a dezvoltării motorii, emoționale și sociale a persoanelor cu dizabilități. Ajută și în tratamentul neurologic, respectiv în cel neuromuscular. Pentru multe persoane cu dizabilități fizice călăritul oferă o libertate pe care astfel nu ar fi cunoscut-o. Pasul pe care-l face calul este echivalentul pasului pe care-l face omul. Există copii cu probleme care nu au simțit niciodată pământul sub picioare, nu au putut niciodată să dețină controlul unei mișcări, al unei deplasări. Urcându-se pe cal ei pierd sentimentul de teamă și încep să vadă lucrurile și viața puțin diferit – îmi spune Csilla Balogh, profesoara din Aiud, specialist în acest tip de terapie.

– Această formă de terapie exploatează caracteristicile corporale ale cailor și mersul lor specific, permițând o relaxare musculară cu precădere în zona șoldurilor și a coloanei vertebrale inferioare, favorizând astfel echilibrul și siguranța. Ritmul pașilor de cai fiind mai aproape de ritmul cardiac a mamei, produce a stare de relaxare mai accentuată – îmi explică Csilla.

Analizând elementele principale în terapia asistată de cal, se pot face câteva observații.

Calul are o tendință naturală de a trezi la viață senzații arhaice apropiate de cele ale copilului care a trăit cu mama sa în primele luni de viață (Margareth Mahler). Când persoana este așezată pe cal, tonusul său este mobilizat de pasul animalului: funcția tonică este primul nostru mod de comunicare, denumit de J.De Ajuriaguerra „dialog tonic” (permite sugarilor să comunice cu mama prin anumite tipuri de mesaje). Relația, comunicarea și gestiunea emoțiilor sunt elemente esențiale ale apropierii dintre cal și ființa umană. Caii utilizează comunicarea emoțională în mod direct. Apropierea față de cal necesită autenticitate, deoarece calului nu-i poți ascunde emoțiile.


Experiența a demonstrat că simplul act de a călări produce o stare de liniște. Nu în ultimul rând, pentru a reține atenția anumitor copii hiperactivi se utilizează trapul, deoarece o anumită doză de mișcare îi poate face să-și mențină atenția concentrată mai mult timp

Folosindu-ne de efectul calului, al călăritului și al activităților legate de cal, terapia poate fi organizată individual sau în grup, având anumite obiective bine definite.

– În primăvara anului 2010 am început activitatea cu 5 copii cu diverse dizabilități, dar în toamna aceluiași an am avut deja 22 de copii care veneau consecvent la ședințele de hipoterapie. Anul 2011 a fost un an în care am reusit să mărim efectivul de la 22 la 28 de copii – preia firul discuției Csaba Balogh, oferând între timp morcovi și mere cailor, ca și o mică recompensă pentru calmul lor dovedit în timpul acestui interviu. – În 2013 Asociatia Hip-Tep a reușit să se numere printre câștigătorii programului Raiffeisen Comunități, Program de Granturi, astfel 50 de copii cu dizabilități grave au participat gratis la ședințele de hipoterapie și 50 de familii au fost consiliați. Obiectivele stabilite în proiect au fost atinse și copiii care au participat (fiecare în parte) au făcut progrese spre integrare în societate și într-un mod de viață independentă

– Între 21 și 26 iulie 2014 am organizat o tabără pentru 20 de copii, criteriul fiind de a nu a mai fi șezut pe cal până acum. Am observat că, deși erau fără telefoane sau tablete, copiii s-au simțit bine, au învățat să stea pe cal, chiar și să îngrijească, să hrănească aceste animale inteligente. Părinții au rămas surprinși de evoluția acestor copiii și schimbarea comportamentului lor, în sens pozitiv.

Între 5 și 17 august am fost la un schimb de experiență la Varlaam (lângă București), unde se aplică hipoterapia, dar încă sunt la începutul drumului. Am lucrat împreună cu 20 de copii cu Sindrom Down și am explicat părinților despre efectele hipoterapiei. În tot acest timp spațiile aparținând asociației au fost reînnoite, reamenajate și chiar s-a construit manejul acoperit care oferă siguranța pentru derularea hipoterapiei; urmează să facem lateralele pentru o protecție mai bună – îmi explică Csaba Balogh.

Asociația dispune în prezent de 4 cai de rasă, dresați pentru hipoterapie. Activitatea se desfășoară sub îndrumarea celor două persoane specializate în domeniul hipoterapiei. Voluntarii sunt… părinții prezenți la ședințele de hipoterapie.

                Impresiile părinților în ce privește efectele terapiei

– Beneficiarii noștri sunt copii cu dizabilități grave care nu de fiecare dată se pot exprima, dar părinții ne comunică manifestările copilului, acasă sau ne spun ce au obsevat ei, dar sunt cazuri în care educatoarea sau cadrele didactice sesizează schimbarea. În continuare aș dori să citez din cele spuse – spune Csilla Balogh, și îmi arată „o mică listă a fericirii mărunte”



„Vorbește și pe stradă, deși până acum numai acasă a vorbit!” (mutism electiv)
„Copilul este mai atent la ceea ce spune și mai ales la cum spune ceva; vorbește mai bine!
„Venind la voi este practic și o lecție de viață, fiindcă vedem părinți care au copii foarte bolnavi și totuși au o gândire pozitivă…, deci avem ce învăța de la ei!”

„Până acum era mai retrasă fata noastră, acum însă are un punct de vedere și își manifestă sentimentele!”

„Un băiețel care a vorbit numai în limba engleză până acum, a început să mă imite și să spună cuvinte și în limba română. După ce a ajuns acasă în București, și-a împachetat câteva bluzițe și a spus: HAI!

„Mama m-a sunat să-mi spună că a adunat toți căluții din casă...”

„Chiar dacă are Down, reușește să facă exerciții pe cal!”

„Este mai atentă și începe să imite!”

„A spus primul cuvânt: HOL? ( în maghiară: unde) după ce a coborât de pe cal!”

                                                                    ***
Munca depusă de Csilla și Csaba Balogh este una enormă, dar și plină de satisfacții. Telefoanele primite din Ploiești, București, Iași, Craiova și multe multe alte localități ajută mult acestă familie să treacă peste greutățile momentelor.

Dar și bucuria din ochii unui copilaș, care mângâie cu mânuțele sale un cal, este imensă!




                     Arena bucuriei comune nu are margini – eventual gard de protecție...


                         






Sus