Luni, 17 Iunie 2019
Luni, 17 Iunie 2019


Compas / Romanele istorice ale lui Borbála Nagy apar în limba română!

Nagy Borbála scriitoare și traducătoare, a trăit între anii 1904-1994. A urmat anii de școală în orașul natal, Miercurea-Ciuc și la Cluj, luându-și bacalaureatul în 1922 la Miercurea-Ciuc. A studiat un an la catedra de filozofie a Universității din Budapesta, revenind în România la București, unde a predat filozofia, limba germană și franceză (în anul 1927). Apoi a lucrat doi ani ca profesoară la Liceul de fete de la Constanța, după care a profesat și la Caracal; din anul 1934 și-a continuat activitatea didactică la o școală generală din Miercurea-Ciuc, iar din 1941 până la pensionare (1959) a predat limbile moderne la diferite școli din Cluj-Napoca.

Publicul cititor a primit mereu cu mult interes romanele scriitoarei Nagy Borbála. În alcătuirea operelor sale narative de o largă respirație – adevărate scenarii virtuale  cinematografice, pline de suspans, ironie fină și lirism, pe alocuri – autoarea a folosit bogate surse de inspirație istorică, din istoria culturii și a credințelor religioase, grație temeinicei sale pregătiri umaniste, zugrăvind mereu câte o frescă social-istorică fidelă epocii prezentate. Așadar, ea a fructificat din plin cunoștințele dobândite de-a lungul studiilor sale de filozofie, despre cultura antichității, istoria națională și universală, ori urmând niște modele literare ilustre din literatura maghiară și română (a tradus din operele lui Sadoveanu), din cea franceză și germană.

Atracția pentru acest tip de literatură m-a determinat să abordez traducerea în limba română a romanului Casandra din Troia, în care prozatoarea subliniază virtuți și defecte etern omenești, într-un stil ușor pretențios dar fără discuție, încântător.



Alternarea planurilor spațio-temporale, evocarea războiului troian din mai multe unghiuri de vedere, prezentarea distrugerii cetății Troia precum și viața de la curtea victoriosului comandant grec Agamemnon, toate aflate sub greutatea profețiilor Casandrei, un personaj-cheie eminamente meditativ, sunt mărcile unui text ce lasă să răzbească printre rânduri vocea auctorială, conducând inteligent firul epic al discursului narativ.

Pentru acest roman, apărut la Editura Primus din Oradea anul trecut, am apelat, pentru consilierea de natură științifică și pentru versiunea în limba română la domnul Traian Ștef, redactor șef-adjunct al revistei Familia din Oradea, precum și la domnul Dan H. Popescu, conf. univ. dr. la Universitatea Creștină Partium din Oradea – colaborare pe care sper să o fructific și în alte proiecte, în viitor.

În următoarele sale romane: Claudia, Împărăteasa Teodora și Iohana cea nebună – care au apărut în limba maghiară la Editura Dacia în 1984, 1994, respectiv 1981 –, scriitoarea ne prezintă câte o epocă enigmatică și controversată a istoriei universale. Viziunea epică se focalizează pe figura ingenios portretizată a unor eroine fascinante, tot atâtea alter ego-uri ale autoarei. În fond, ea își caută identitatea sub chipul fiecăreia, găsind mereu prilejul de a se confesa și mizând pe o predispoziție ludică, păstrând suspansul, ironia fină dar și lirismul, care surprind și emoționează la fiecare lectură.
Intenționez să traduc primele două dintre aceste romane, deocamdată, având deja acceptul moștenitorilor în acest sens.

Claudia a fost nepoata împăratului Octavianus Augustus, a cărui fiică, Iulia, fusese exilată pe o insulă din cauza imoralității ei. În structura romanului omonim, Claudia reprezintă naratorul obiectiv, din perspectiva căruia lectorului i se perindă înaintea ochilor o interesantă suită de împărați romani, fiecare cu beneficiile ori daunele aduse Romei și imperiului: Germanicus, Caligula, Tiberius și Nero, din fundalul panopliei reliefându-se portretul împărătesei Livia, soția pacificatorului Augustus, bine conturat în cadrul discursului narativ.

Nagy Borbála a ales-o ca eroină a altui roman istoric pe Teodora, celebra soție a împăratului bizantin Iustinianus, care a domnit între anii 527-565. Aceasta, după ce a cunoscut lumea circului, ca fată a unui îngrijitor de animale și ca acrobată, s-a ridicat pe scara socială grație inteligenței, învățăturii, voinței și nu în ultimul rând, datorită frumuseții sale. Instruită și energică, Teodora a exercitat o influență considerabilă asupra soțului și implicit, asupra imensului imperiu bizantin, devenind consoarta care a deținut frâiele puterii, conducând din umbră destinul atâtor oameni.

Ținând cont și de părerea conf. univ. Dr. Dan Popescu, care a văzut în textul tradus din limba maghiară ”un text literar postmodern”, putem conchide că romanele scriitoareii Nagy Borbala merită să fie scoase la lumină în beneficiul unui public mai larg, pentru o mai bună cunoaștere interetnică și interculturală, precum și în vederea unei mai bune înțelegeri a istoriei noastre comune.




Sus