Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Compas / Să fie democrație?

Să fie democrație?

Să fie democrație? Mulțimile de tineri demonstranți sunt nemulțumiți, dar nu știu ce vor. „Cum să nu?”, mă contrazice un prieten, „vor democrație!” Vor democrație. Însă, democrație există. Există egalitate, există instituții democratice, vot egal, etc.

Democrație există și în Republica Moldova, și în Ucraina, Belarusia. Dar, pentru a te situa în lumea occidentală, democrația nu este îndeajuns. Pentru a trăi într-o societate de bunăstare, trebuie să fi liber. Or, liber poți fi doar într-o societate caracterizată prin statalitate de drept.

Pe la noi, chiar și juriștii definesc statul de drept, ca o societate caracterizată prin supremația legii. Ca o societate neiertătoare și fără amnistii. Cu pedepse mari și fără portițe de scăpare. În Occident, statalitatea de drept înseamnă respectarea la nivel maxim a libertăților și drepturilor fundamentale ale omului.



O tendință de a-l transforma omul în semi-zeu. Ce blasfemie! Desigur, manifestațiile din februarie 2017 au și un rol pozitiv. Trăirea sentimentului de bucurie colectivă, de apartenență, de frăție. Dar, nimic mai mult. Mi se poate reproșa că am îmbrăcat roba de avocat și mi-am pus peruca omului de științe juridice, cu un aer aristocratic superior, jonglând cu noțiuni tehnice. Nu, statalitatea de drept occidentală se poate traduce în limbajul cotidian în noțiunea de libertate. Numai că, pentru a fi liber, trebuie să te învingi singur, să nu fi homofob, să nu judeci (dacă nu ești judecător), să poți ierta, inclusiv prin amnistii și grațieri.

Este greu, nu-i așa? Este greu să fi om liber în societatea robilor? Nu. Eu mă simt liber. Ca văzătorul în țara orbilor. Nu cred în marea conjurație a evreilor oligarhi. Nu cred în conducerea lumii de către Illuminati sau marea lojă a francmasonilor (eventual în frunte cu Soros). Nu așa funcționează lumea.

În România se cântă: „săracă țară bogată”. În Olanda: „bogată țară săracă”. România este bogată în zăcăminte, păduri, terenuri agricole, cu oameni săraci. Pământul sărac al Olandei are pe spinare oameni bogați. În România se prețuiește „pământul sfânt” al patriei. În Olanda, nu pământul este sfânt, ci oamenii, mai precis drepturile lor.

Țărâna este moartă și proastă, omul este creat pe chipul lui Dumnezeu. Asta-i mica diferență. Asta face diferența. Greu de înțeles cu mentalitățile noastre.





Sus