Luni, 25 Martie 2019
Luni, 25 Martie 2019


Compas / Vitejie, smerenie și răzbunare feminină



Plimbându-ne prin centrul Clujului este imposibil să nu observăm grupul statuar care domină piața centrală prin monumentalitatea sa. Regele Matia parcă într-o solitudine maiestuoasă se uită în depărtare, dar în umbra lui apar patru figuri care parcă nu vor să-l lase din privirile lor entuziasmate pe rege. Aceste patru figuri secundare au primit identitate prin legendele urbane, inevitabil țesute în jurul oricărui edificiu orășean. Potrivit acestor legende cei patru oșteni ar fii Blasius Magyar, Pavel Cneazul (Pavel de Kenys) și cei doi Ștefani, Szapolyai și Báthory.

În afara voinței populare, viața a fost ceea care i-a legat strâns pe primii doi. Pavel Cneazul (Pavel de Kenys) și-a început cariera fulminantă în anul 1468 ca și căpitan în oastea comandată de Blasiuss Magyar. Erau vremuri tulburi, Matia lupta împotriva regelui husit al Boemiei, Gheorghe Podiebrad în timp ce Imperiul Otoman exercita o presiune constantă asupra frontierei de sud.

Datorită vitejiei lui exemplare, Pavel a intrat nu numai în grațiile lui Blasius Magyar dar și a regelui. Cei doi au crescut împreună în faimă și avere până la punctul în care o alianță de familie a fost nu numai logică dar și necesară între cei doi camarazi de arme. Blasius Magyar neavând fiu, l-a adoptat pe Pavel Cneazul (Pavel de Kenys). La rândul lui tânărul ban de Timiș s-a însurat în anii `80 ai secolului al XV-lea cu Benigna, unica fiică a tatălui său adoptiv. Această adopție dublată cu o căsătorie apare ca extraordinară omului modern dar atunci era un act perfect normal, mai ales dacă interesele familiei o cereau.

Blasius Magyar după ce l-a slujit pe regele Matia chiar și în Italia, participând la eliberarea orașului Otranto de turci, a murit în acelaș an cu suveranul său, în 1490.

Pavel Cneazul (Pavel de Kenys) și Benigna Magyar au moștenit de la tatăl socru o avere frumoasă printre care și castelul de la Nagyvázsony. Aici ginerele și Blasius Magyar mai devreme au ctitorit împreună o mănăstire pentru călugării paulini, singurul ordin călugăresc fondat în Regatul Maghiar. Călugării paulini pe lângă meditații și oficierea slujbelor religioase au fost avizi copiatori de cărți religioase și teologice. Așa s-a întâmplat că frații paulini au scris și ilustrat două cărți de rugăciune de buzunar dedicate soției lui Pavel Cneazul (Pavel de Kenys), Magyar Benigna. Cele două codexuri pe lângă faptul că ni s-au păstrat au o importanță aparte pentru cultura maghiară deoarece au fost scrise în limba maghiară.

Relația lui Pavel Cneazul (Pavel de Kenys) cu paulinii a fost destul de strânsă. După ce a murit în timpul asediului Cetății Smederevo în anul 1494 a fost înmormântat în mănăstirea ctitorită. Lespedea lui funerară din marmură roșie se păstrează și astăzi chiar dacă într-o stare proastă iar armele și cămașa lui de zale sunt ținute la Muzeul Național din Budapesta.

Benigna Magyar nu a rămas văduvă pentru mult timp. Averea ei era un magnet pentru vânătorii de zestre. Dar nici tânăra văduvă nu s-a lăsat mai prejos decât fostul ei soț cunoscut pentru faptele lui câteodată nesăbuite. Al doilea soț al ei a murit repede căzând de pe cal, iar al treilea, un tânăr nobil infidel, Gergely Kereki a cunoscut un sfârșit tragic după ce aventurile lui amoroase au ieșit la iveală. Doamna Benigna pur și simplu l-a azvârlit cu ajutorul slujitorilor ei de pe zidurile cetății Nagyvázsony. Crima a necesitat și o pedeapsă din partea regelui Vladislav al II-lea, dar având în considerație meritele fostului ei soț, Pavel Cneazul (Pavel de Kenys), văduva a fost achitată trebuind să trăiască tot restul viețiii în exil, în cetatea Lietava din Ungaria Superioară.

(Așa cum s-a pomenit, de numele fiicei lui Blasius Magyar se leagă una dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni din acea perioadă, care este cunoscută azi de specialiști ca și codexul Festetich. Iată că această femeie puternică și răzbunătoare pare să fi fost și una plină de smerenie. Poetul Janus Pannonius, unul dintre primii poeți din Ungara renascentistă, poate ar fi făcut bine, ca în poeziile sale - scrise în latină - s-o pomenească alături de Blasius și pe această Benigna amețitoare: femeie puternică, în dragoste, în gelozie ucigătoare și în smerenie – nota redacției)


 
Povestea lui Benigna Magyar se sfârșește în anul bătăliei de la Mohács, 1526. Imensa avere acumulată cu sabie și vitejie a intrat prin metode mai mult sau mai puțin legale în mâinile familiei Szapolyai, o familie care s-a ridicat la rang înalt odată cu personajele noastre și care avea să joacă un rol crucial în istoria Regatului Maghiar.

(Vezi și reportajul TVR Cluj AICI







Sus