Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Compas / Renaționalizarea clădirilor maghiare retrocedate se continuă la Oradea

Renaționalizarea clădirilor maghiare retrocedate se continuă la Oradea

Palatul Finanțelor în anul 2012 a fost restituit mizericordienilor – călugări care se ocupau de îngrijirea și tratarea bolnavilor, aduși la Oradea din inițiativa canonicului Gyöngyösi György, cu sprijinul episcopului orădean Forgách Pál canonicul – dar, odată cu creșterea presiunii obstrucționării strategiei de supraviețuire a maghiarilor din Transilvania, decizia din 2012 a fost contestată cu succes de autorități.

Procesul clădirii realizate după planurile arhitectului Rimanóczy Kálmán – un arhitect care are în Oradea mai multe clădiri emblematice care se leagă de numele său (printre altele Primăria și Palatul Episcopiei Greco-Catolice – s-a continuat la Pitești, unde biserica iarăși a câștigat.

             

Părea că lucrurile se îndreaptă spre bine, deoarece nu trebuia să fii un geniu ca să-ți dai seama că acele hârtii care erau perfect bune atunci când comuniștii confiscau proprietățile altora trebuie să fie perfect bune și atunci când retrocedezi. Eventual culoarea hârtiei s-a mai schimbat, probabil unele acte s-au îngălbenit. Altceva nu s-a schimbat – nu a avut ce să se schimbe.

Din 2012 încoace, însă, reevaluarea documentelor legate de clădirile ungurești confiscate de comuniști a devenit un fel de loto. Azi sunt bune, mâine nu, apoi iarăși sunt bune, apoi iarăși nu.

Catolicii au primit înapoi clădirea după legile românești, deoarece a fost a lor. Administrația i-a dat în judecată, spunând că nu e al lor – tot după legile românești. Apoi, la Pitești, iarăși s-a dat verdictul că este a lor – tot după legile românești.

Iar acum sosește știrea cum că această clădire este renaționalizată – tot după legile românești.

Nu am competența să judec acest sistem judiciar românesc al retrocedărilor. Părerea mea e că funcționează nici mai bine nici mai rău decât orice altceva în România. Made in România.

    

Dar nu înțeleg atitudinea bisericilor românești, care tac atunci când văd ce se întâmplă. Să nu uităm că a zecea poruncă – Să nu poftești casa aproapelui tău… – nici chiar în România nu poate să aibă alt mesaj, decât oriunde în lume. Sau nu? Există Decalog Made in Romania? Hai să ne gândim la ce se sugerează prin această decizie orădenilor? Dumneavoastră ce spuneți?

Și iată, oameni buni, cum ajunge încetul cu încetul și Oradea pe tărâmul psihotic al Târgu Mureșului, cu generații de maghiari care își vor arăta copiilor clădirile renaționalizate, atenționând pe aceștia că această conviețuire româno-maghiară nu este altceva decât o luptă eternă, în care maghiarii nu se pot baza pe nimeni în afară de ei înșiși.
Cui prodest?








Sus