Vineri, 22 Septembrie 2017
Vineri, 22 Septembrie 2017


Compas / „Și noi am fost acum o sută de ani la București”

„Și noi am fost acum o sută de ani la București”

Afirmația domnului Băsescu vizavi de ocuparea Budapestei de către armata română, formulată pe un ton de mahala, s-a confirmat a fi semănat de vânt care își așteaptă furtuna.
Textul postat pe Facebook – „Prietene Viktor Orban, noi nu vrem să vă vizităm la Budapesta, așa cum am mai făcut-o în istoria ultimilor 100 de ani fără voia voastră… România adevărată este până la Tisa. Să vă ferească Dumnezeu să ne amintim de acest lucru, lătrăi politici budapestani “– a stârnit reacții și în presa maghiară.

Cel mai citit articol pare a fi cel din Magyar Hírlap, cotidian de dreapta, care odată cu declinul spectaculos al presei socialiste și liberale ajunge tot mai popular în Ungaria.

Titlul articolului la care mă refer este „Și noi am fost acum o sută de ani la București” și face o sinteză a atacului armatei române din 1916, care s-a desfășurat fără declarație de război, găsind Austro-Ungaria nepregătită, iar după primele succese românești – și conștientizarea faptului că România și-a trădat aliații –, sosirea primelor armate de calitate austro-ungare și germane.

La articol (magyarhirlap.hu/cikk/73581/Bukarest_meghodoltatasag) este atașată și o fotografie din București-ul ocupat, cu generalul german Mackenzen în fața căruia soldații maghiari trec cu mare stimă.



Un eveniment rar pomenit de istoriografia română, ca și cea a ocupării București-ului și bucureștenii care așteptau cu flori soldații.

Tot o raritate constituie fragmentul publicat din memoriile unui ofițer maghiar din Valea Jiului care, în fruntea oștilor sale, ajuns în apropierea București-ului și într-un orășel din împrejurimi (probabil Roșiorii de Vede), nu-și putea nicicum ascunde disprețul pentru o Românie care și-a atacat aliatul fără declarație de război. Acest ofițer s-a hotărât să dea un exemplu pentru edilii orașului în materie de loialitate.

„I-am chemat pe toți în piața orașului, unde în văzul tuturor am reactualizat obiceiul turcesc de a săruta șaua stăpânului. Edilii nespălați mi-au sărutat șaua fără probleme. S-a văzut că se umilesc repede, o au în sânge. Pașa turcilor nici nu stătea de vorbă cu tatăl sau bunicul lor înainte de a nu-i săruta șaua. Nici eu nu m-am lăsat mai jos.”

Stimați cititori, iată: cine seamănă vânt, culege furtună. Cine are de câștigat din aceste polemici? Un text postat de un politician român cunoscut jignște în profunzime maghiarii, iar răspunsul – de fapt un articol al unui istoric – produce momente penibile în rândurile românilor.
Cui prodest?







Sus