Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Compas / Unguraș de Cluj - la hotarul a două limbi

Unguraș este o localitate din județul Cluj, aflată la granița cu județul Bistrița-Năsăud, la 16 km de municipiul Dej. Comuna clujeană are în componență, pe lângă centrul de comună, satele Batin, Valea Ungurașului, Daroț și Sicfa.

Comuna este locuită într-o proporție covârșitoare de maghiari, circa 1800 de cetățeni din cei 2777 care locuiesc în comună sunt maghiari. În centrul de comună locuiesc aproximativ 1816 de persoane, din care 1761 maghiari. Cei aproximativ 60 de români care locuiesc în centrul de comună vorbesc limba maghiară, fapt lăudabil și care dovedește spiritul european al locuitorilor.

Numărul locuitorilor este în scădere, la fel ca și în celelalte localități transilvănene. Principala cauză a scăderii populației este sporul natural negativ și migrația. Principala țară în care au migrat maghiarii din Unguraș în ultimii 25 de ani este Ungaria. Acest fenomen s-a mai diminuat, numărul celor care au emigrat a fost mult mai mare în anii ’90 ai secolului trecut.

Localitatea se împarte în mai multe confesiuni religioase. Majoritari sunt reformații și penticostalii, dar putem găsi și romano-catolici, ortodocși și adventiști de ziua a șaptea. Enoriași sunt foarte evlavioși, indiferent de ce cult aparțin, în fiecare duminică sau, după caz, sâmbătă lăcașurile de cult sunt pline ochi de enoriași.

În localitatea Unguraș funcționează o școală gimnazială cu limba de predare maghiară, unde învață aproximativ 150 de copii. În această școală funcționează și o clasă cu predare în limba română (clasele I-IV), unde învață copiii români din sat.

În fiecare an, elevii, îndrumați de profesorii lor, organizează mai multe activități recreative și excursii care ajută la închegarea comunității.

După terminarea școlii gimnaziale, elevii din Unguraș continuă să învețe la liceele cu predare în limba maghiară din Dej, Gherla, respectiv Colegiul Reformat din Cluj-Napoca. Elevii care nu vor sau nu sunt capabili să-și continue studiile la liceu, se înscriu la școlile profesionale din Dej și Răscruci (ultima cu predare în limba maghiară).

Localitățile de origine a cadrelor didactice din școală sunt Unguraș, Nireș, Dej și Gherla.

Problema cea mai mare cu care se confruntă copiii din localitate este faptul că nu cunosc limba română. Acest lucru este posibil din cauză că nu au cu cine comunica în această limbă. La școală, cadrele didactice fac tot posibilul ca și copiii să învețe limba oficială a țării.

Pe lângă copii, o altă categorie vulnerabilă din punctul de vedere a limbii este cea a persoanelor în vârstă care, muncind o viață întreagă la câmp, în comună, nu au avut ocazia să cunoască limba română. Persoanele de vârsta mijlocie care au lucrat la Dej sau Cluj, intrând în contact cu românii, și-au însușit limba română, putând comunica la nevoie fără probleme.



Localitatea este destul de dezvoltată economic. Unul dintre motivele acestei dezvoltări a fost faptul că oamenii, plecați masiv la muncă în Ungaria, în anii 1990, au investit banii câștigați în microferme, agricultură, magazine sau cârciumi.

Comuna se autogospodărește, localnicii produc tot ce au nevoie, mai puțin făină, deoarece moara satului a fost demolată în anul 1937. O parte a pietrei de moară este păstrată în curtea bisericii reformate.

Cetățenii acestei comune, care nu sunt cu nimic mai prejos decât cei din alte localități, au mai multe surse de venit. Pe deoparte, se ocupă de agricultură și creșterea animalelor, pe de altă parte fac naveta zilnic la Dej, unde lucrează pe platforma industrială a municipiului. Oameni gospodari în felul lor, au transformat localitatea într-o oază de liniște și pace.

La ieșirea din localitate, între Nireș și Unguraș se fac forări geologice, de către o firmă particulară, pentru a deschide o mină de sare, care va oferi mai multe locuri de muncă locuitorilor din zonă și va duce în mod automat la dezvoltarea celor două localități.

În sat există și un ansamblu folcloric, numit Árvalányhaj. Scopul ansamblului este de-a educa tinerii și copiii în spiritul culturii populare și de a-și însuși jocurile populare specifice Ungurașului și a zonei de câmpie. Ansamblul participă în fiecare an la mai multe turnee în țară și în străinătate, unde își reprezintă cu mândrie satul.


Localitatea nu și-a păstrat portul popular, dar tinerii se îmbracă într-un port național maghiar foarte asemănător cu portul popular specific zonei de câmpie.
În comună s-au păstrat mai multe obiceiuri, printre care și balul crăciunului, sau balul de caritate.

Un alt eveniment important din viața comunei este ziua fiilor satului, organizat din 2005 în fiecare septembrie, an de an. În această zi, tinerii călare și în căruțele decorate ca și de sărbătoare, cheamă oamenii la distracție și voie bună.

Tineri care nu sunt atrași de activitatea bisericească sau de jocul popular au puține alternative de petrece timpul liber, pentru că în sat funcționează doar un club cu terasă, care seamănă mai mult a cârciumă.
În localitate funcționează și un club de fotbal, AS Cetatea Unguraș, angrenată în campionatul județean (Liga V), zona Dej și care în momentul actual se află pe poziția a patra în campionat.

Atracțiile turistice ale comunei sunt numeroase, biserica romano-catolică, biserica reformată (construită în stil romanic, dar cu turn gotic) fortificată și, nu în ultimul rând, cetatea Unguraș, aflată pe Dealul Cetății, în partea de nord-vest a centrului de comună. Cetatea face parte din patrimoniul național al României din anul 2010.

Cetatea, despre care puțină lume știe, a fost atestată documentar încă în anul 1269 și a fost construită, probabil, după marea invazie mongolă din anul 1241, din piatră adusă din cariera de la Ciceu-Mihăiești (acum județul Bistrița-Năsăud). Rolul fortificației era de a apăra minele de sare de la Dej și Nireș.
Până în anul 1321, proprietarul cetății a fost voievodul Ladislau Kan și familia Kan. Între anii 1387-1391, cetatea ajunge în proprietatea familiei Losonci, după care revine coroanei maghiare.

Cetatea, care de-a lungul istoriei și-a mai schimbat de câteva ori proprietarul, ajunge în mâna lui Ștefan cel Mare, în anul 1484, ca urmare a donației regelui Matia Corvin.

Fortificația a rămas în mâna urmașilor lui Ștefan cel Mare până în anul 1536, când este asediată, în numele regelui Ioan Szapolyai, de către voievodul Ștefan Mailath.

În anul 1538, cetatea Ungurașului este cumpărată de către episcopul romano-catolic de Oradea, Gheorghe Martinuzzi, care era și cancelar regal. Acesta a dărâmat în mare parte fortificația, iar din materialul reciclat a fost construită cetatea Gherlei (azi penitenciar de maximă siguranță).Odată cu dispariția cetății, localitatea intră într-un con de urmă, dar nu dispare.

Data de 13 mai 1912 a intrat în istoria și memoria colectivă a locuitorilor din Unguraș, deoarece o furtună puternică a distrus acoperișul bisericilor și caselor din localitate. Începând de atunci, sătenii își amintesc în fiecare an de acea lovitură a naturii.

Comuna are viitor, deși încet, încet tinerii se mută la oraș. Eventuala mină de sare de lângă localitate și întoarcerea la agricultură ar putea se revitalizeze satul de la poalele Dealului Cetății.
 




Sus