Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Compas / După „problema maghiară” presa trece la „implicarea statului turc în România”

După „problema maghiară” presa trece la „implicarea statului turc în România”

După ce „problema maghiară” pare să piardă din puterea sa „halucinantă” și „revoltătoare”, o parte a presei bucureștene se grăbește să găsească o temă de rezervă, în caz că „evenimentele maghiare” nu ar mai fi așa „explozive”, trecând astfel la minoritatea și „problema turcă”, respectiv Turcia.

Articolul semnat de Cristian Hagi în România Liberă cu un titlul grăitor: De ce vrea Turcia să-și mărească influența în Dobrogea (vezi articolul AICI) legat de legăturile minorității turce cu Ankara, începe într-un stil mistificator, sugerând din start, că ceea ce urmeză, este o descoperire mare de tot: „demascarea” faptului că Turcia sprijină minoritatea turcă din România în lupta acestora pentru existență și supraviețuire.

Articolul începe așa:

“Moscheea care se va construi la București este numai vârful iceberg-ului. În spatele ușilor închise, se vorbește, în șoaptă, despre o adevărată campanie de creștere a implicării statului turc în România.”

Este citat și muftiul Cultului Musulman din România:

„Muftiul Cultului Musulman din România, Iusuf Murat, afirmă că sprijinul financiar al Turciei este deosebit de important. Practic, fără acesta, este greu de crezut că s-ar fi găsit fonduri pentru edificiu.”

Autorul articolului redescoperă Wikileaks-ul din 2011, ba și telegrame din 2006, care – după autor – sunt „dovezi semioficiale” pentru a demonstra ceea ce sugerează și titlul: De ce vrea Turcia să-și mărească influența în Dobrogea.

Pentru cititorii maghiari articolul este unul cu o atmosferă déjà vu, cu „redescoperiri halucinante” care de data asta nu se referă la „ungurii care fură Transilvania” ci la Turcia care – ioioi – cine știe ce vrea cu Dobrogea, mai ales că autorul discret aruncă și bomba informațională, cum că „să nu uităm că, până în 1877, anul când zona de nord devine parte a Regatului României, românii erau minoritori aici. Structura populației se schimbă după 1878, în urma unei colonizări masive cu români”.



Ceea ce face totuși interesant acest articol este reacția Ambasadei Turciei. Iată un fragment:

„Turcia este cel mai apropiat aliat și partenerul strategic al României în această regiune. Succesul României este de asemenea succesul Turciei. În această perioadă în care ne confruntăm cu serioase încercări comune atât pe flancul de est, cât și pe cel de sud al NATO, încercarea de a eticheta țara mea drept un actor cu o agendă ascunsă nu servește interesului nimănui.

Am observat cu tristețe cum în articolul dumneavoastră prezentați acțiuni precum renovarea unor morminte și moschei, organizarea unui târg de binefacere pentru copiii nevoiași, organizarea unei conferințe academice având ca subiect limba turcă și sprijinirea radioului minorităților turcă și tătară drept pași ofensivi ai unui plan secret.

Asemeni multor altor țări din lume, Turcia ajută la satisfacerea nevoilor culturale ale cetățenilor și conaționalilor săi din întreaga lume. Activități similare sunt organizate de către multe state, inclusiv România, în diferite țări ale lumii, fiind considerate în lumea civilizată o contribuție la păstrarea multiculturalității.

Ajutorul oferit comunității musulmane turce și tătare este destinat nevoilor și răspunde solicitărilor acesteia, ajungând la destinatari în mod deschis, cu informarea autorităților române și în strânsă cooperare cu autoritățile competente".

Până aici citatul. Originalul AICI.

Desigur s-ar putea pune întrebarea: cui prodest acest gen de articol care folosește „dovezi semioficiale” și caracterizează fenomenul sprijinirii unei minorități de către Țara Mamă ca ceva dubios: „În spatele ușilor închise, se vorbește, în șoaptă”.

Să sperăm cu toții că va veni vremea când presa din București ne va invada cu articole despre situația românilor din Ucraina (Bucovina și Odessa) și o să avem analize la cele spuse de preotul Bojan Alecsandrovici din Timoc (Serbia): „El a propus Departamentului pentru românii de pretutindeni „să facă un xerox de la frații maghiari” al strategiei pentru păstrarea și dezvoltarea identității naționale”. Și va veni vremea demascărilor reale: o să citim mult mai mult despre românii din Transcarpatia (Ucraina), regiune  care are două consulate maghiare și zero românești.

Când vor apărea în număr mare aceste articole, probabil va înțelege și o bună parte a societății ce înseamnă mai exact viața minoritară, ce înseamnă psihoza minoritarului, ce înseamnă frica de asimilare, ce însemnă ajutorul Țării Mame. Atunci se va înțelege mai bine, că este o răspundere uriașă să abordezi tematici interetnice, scriind articole care pot sugera miilor de oameni, cum că a fi minoritar și a fi sprijinit de Țara Mamă este ceva anormal, ceva care se încadrează în zona dubiosului, în spatele ușilor închise, unde se vorbește – folosind cuvântul cheie al articolului – în șoaptă.

Nu ar strica să scrie presa mai mult despre faptul că în România nici Carta Limbilor Regionale și Minoritare nu este respectată integral, dar apoi să ai o strategie pentru a apăra dârz, cu demnitate românii rămași în afara granițelor trasate după războaie.



Și atunci avem ciudă pe Guvernul Ungariei că are curajul să-și ridice vocea pentru a ajuta maghiarii de peste hotare? Că în Ungaria este o bursă aparte pentru acei tineri care vor să meargă ca și bursieri în comunitățile cele mai îndepărtate ale lumii, unde există maghiari, de la Gradinița din Denver (Colorado) până la Rupea (jud.Brasov)? Invidiem Turcia, că sprijină găgăuzii din Republica Moldova și sprijină musulmanii din Dobrogea?

Și desigur, cu trecerea timpului se va pune și întrebarea: dacă maghiarii și turcii sunt cetățeni ai României și își plătesc impozitele și taxele ca să aibă drepturi comune cu majoritarii români, atunci de ce Ungaria este nevoită să fondeze universitate maghiară în Transilvania (Sapientia) sau să sprijine crearea centrelor de școală-internat al maghiarimii risipite? De ce Turcia trebuie să sprijine instituțiile culturale și religioase musulmane?








Sus