Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Compas / Români și maghiari – scepticism vs. raze de lumină


Români și maghiari – scepticism vs. raze de lumină

În aceste zile liniștite au sosit și orele în care – ca și anul trecut – redacția noastră se apucă de statistici, de a analiza anul publicistic al corbilor albi, prin diferite metode mai noi sau mai vechi. În cadrul acestor lucrări mai puțin spectaculoase sau dinamice noi căutâm și analizăm cu „discriminare pozitivă accentuată” și acele evenimente și fenomene, care deși nu intrau în top-urile listelor și tabelelor statistice ale noastre, sugerau ceva pozitiv în formarea relațiilor româno-maghiare.

Fără doar și poate, cele mai multe tematici negative s-au legat în acest an de Ținutul Secuiesc. Deși anul s-a terminat cu „bomba” de la Târgu Secuiesc, trebuie să admitem că s-au realizat și pași în direcția normalității. Astfel s-a depășit faza absurdă a concepției de „inexistența Ținutului Secuiesc” și lumea subinformată a început să primească informații din presă despre secui – aproape exclusiv negative –, dar și aceste informații negative au deschis cât de cât oamenilor bine intenționați orizonturi noi. Mulți români s-au apucat să caute informații reale despre această națiune cofondatoare a Transilvaniei.



Chiar și în redacția noastră au sosit doi colaboratori „regățeni”, care au recunoscut, că ani de zile trăiau cu ideea că ungurii au „cotropit” românii, până ce au citit Istoria maghiarilor publicată de editura noastră – scrisă de tineri istorici clujeni, maghiari și români –, și s-au simțit penibil, mai ales când au aflat că Mihai Vodă a învins nobilimea maghiară la Șelimbăr cu ajutorul și nădejdea secuilor. „Voi secuii i-ați dat cadou lui Mihai Transilvania” – scria un colaborator nou „regățean” (care pe vremea aceea nu știa să facă diferența dintre maghiarii orășeni, maghiarimea risipită/szórvány și secui).

Deci să vedem partea plină a paharului: milioanele de români subinformați din anumite motive despre rolul maghiarilor și secuilor în clădirea, administrarea și apărarea Transilvaniei, au început să se intereseze de realitatea legată de această temă.
Este un pas important, deorece internetul este liber, și poate contrabalansa presa antimaghiară – o presă care s-a autodescalificat în acest an pe tema menagementului problemei interetnice, devenind subiectivă, uitând să caute originile evenimentelor, uitând să întrebe altera pars, contribuind decisiv la escaladarea psihozei antimaghiare, despre care a fost informat și Parlamentul European. (Despre presa ostilă comunității maghiare vezi AICI.)

Un alt element important – un pas mare – în această tematică controversată este apariția unui strat a societății care a devenit interesat de această problematică româno-maghiară, și încearcă să facă ceva pentru a diminua efectele negative ale acesteia. Aici amintim și echipa nou formată din colaboratorii portalului nostru, care cu scrierile lor țin piept avalanșei mecanice a presei ostile comunității maghiare. Nu în ultimul rând aș menționa aici colegii corbi albi români din Ținutul Secuiesc, care prin articolele lor încearcă să schițeze un alt model de conviețuire.

Desigur, unii pot spune că cele enumerate de mine sunt fleacuri, și nu sunt pași spre un viitor comun, bazat pe respectul reciproc. Ei ar spune, că 99 la sută din evenimentele legate de Ținutul Secuiesc în anul 2015 au fost negative, și – eventual – unu la sută pozitive. Știu foarte bine că o mare parte a maghiarilor și a românilor văd lucrurile în acest fel.

Acestor sceptici – românilor și maghiarilor – le- aș trimite această poză de la intrarea în orașul Toplița (Maroshézíz) din județul Harghita. Fiind o localitate din Ținutul Secuiesc cu populație majoritar românescă (r-9540, m- 3080), are un consiliu local în care secuii sunt minoritari, depășind însă 20 la sută, având astfel dreptul la inscripții bilingve.



După cum vedem în fotografie, inscripționarea bilingvă lipsește, deși organizațiile civile au contestat acest lucru de mai multe ori, ba și prefectura a fost dată în judecată.

Deci stimați sceptici, hai să vedem totuși în complexitatea sa acestă problematică. Dacă statul român – prin prefect – își permite să nu respecte legea înscripțiilor bilingve, atunci noi, care încercăm să căutăm în beznă o rază de soare, nu ne putem permite acest joc cu speranța?

Presa noastră grijulie – care vânează orice literă sau formulare mai arhaică maghiară ca una necorespunzătoare – a informat lumea despre aceste probleme? Despre faptul că s-a câștigat un proces împotriva prefectului (2015 noiembrie)? Prefectul își va cere scuze pentru acest lucru penibil, recunoscând că prin neaplicarea ani în șir a unei legi a României a sugerat că această țară nu este stat de drept? Va recunoaște, că prin această atitudine ostilă comunității maghiare dă apă la moara extremiștilor de ambele părți?

Nu prea cred. Adică în acest caz – eu sunt sceptic.






Sus