Sâmbătă, 25 Mai 2019
Sâmbătă, 25 Mai 2019


Compas / Târgu-Mureș - indicatorul notelor vocale

Târgu-Mureș - indicatorul notelor vocale


– Aș vrea să scriu despre impresiile Simfoniilor de toamnă, despre concertele din Piața Teatrului.

– Ce poți să scrii despre un concert? Un concert e doar un concert. Artiștii cântă, publicul se simte bine sau nu, aplaudă și seara bună... – sosește replica.

                                                                                     *

Și totuși nu mă las indispusă, deoarece în ultimul timp am senzația că aceste concerte susținute în aer liber, organizate și finanțate de primăria municipiului Târgu-Mureș, au o forță inexplicabilă în apropierea locuitorilor acestor meleaguri.



Vreau să cred că nu e doar o iluzie, și odată vom reveni la normalitatea conviețuirii, așa cum ne-am învățat în anii grei ai dictaturii. La concertele susținute în aer liber, cu intrarea liberă, oricine are acces, cetățenii orașului, români sau maghiari stau alături și se delectează pe ritmurile muzicii și chiar le fredonează.

În mijlocul lunii septembrie Cetatea Medievală după o renovare îndelungată și nefinalizată a fost redeschisă publicului printr-un concert inedit al filarmonicii purtând titlul „Muzica din filme – Hollywood Magic Story”. Chiar dacă unii au criticat redeschiderea și spectacolul organizat înainte de finalizarea lucrărilor, odată cu sosirea vremii nefavorabile îi putem felicita pe cei care au avut ideea organizării acelui concert. Atunci cetățenii orașului se distrau împreună în adevăratul sens al cuvântului.

Cultura a devenit aceeași, naționalitatea secundară, iar cel mai mare concert simfonic al toamnei a fost un adevărat cadou pentru cetățenii orașului.

Cu ocazia Simfoniilor de toamnă organizată în cadrul Zilelor Culturale Târgmureșene săptămâna trecută, pe scena amplasată în Piața Teatrului cetățenii orașului indiferent de naționalitate aveau parte de interpreți renumiți care prin arta lor reprezintă adevărata interculturalitate.

Fără a-i enumera pe toți care au contribuit la apropierea culturilor, aș aminti numele maestrului Gheorghe Zamfir cu piesele Păstorul Singuratic și Ciocârlia, sau a artistei Dancs Annamari cu piese din opereta Sylvia/Csárdáskirálynő. Artiștii prin muzica, comunicarea, arta lor parcă ne-au făcut mai generoși, mai toleranți, poate chiar mai buni, în aceste zile cel puțin.

Ne-am întâlnit la spectacolele de muzică ușoară sau populară cu vecinii români cu care ne întâlnim tot mai rar prin casa scării, nu ne oprim, doar ne salutăm în fugă, nu avem timp de povești….

S-au oprit, și fredonasem împreună piesa cântată în limba maghiară și română de artista născută în Ardeal – care s-a adresat în ambele limbi publicului.

Recitalul susținut împreună cu partenerul ei din Ungaria, Kerényi Miklós Máté, conținea elemente bilingve, interpretul sosit de peste hotare, din respect pentru publicul mixt, a învățat câteva piese și în limba română. Gesturile mărunte pot însemna enorm de mult în anumite împrejurări.

În prima duminica a lunii octombrie parcă și bunul Dumnezeu ne zâmbea în fața Teatrului Național din Tg.-Mureș, vremea a fost însorită, iar oamenii au învățat din nou să-și zâmbească fără să se întrebe ce gânduri se ascund în spatele bunei dispoziții.



În drum spre casă fredonasem: O viață cruntă/Te rongyos élet…, și mă simțeam din nou ca în copilărie, când ne jucam de-a ascunselea cu Alin, căruia noi, copii maghiari îi spuneam Alinuș, cu Valer sau Valeruț când habar n-aveam ce înseamnă discriminare, bilingvism sau toleranță…cel puțin din dicționarele noastre lipseau.

Ne simțeam bine împreună pur și simplu, și eram gata să ne sărim în ajutor în orice împrejurări, să-i fugărim pe cei care ne-au jignit prietenii: pe Alinuș sau Valer, pe Romana sau Angela…







Sus