Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Compas / Colaborări româno-maghiare în Valea Jiului – 1.

Colaborări româno-maghiare în Valea Jiului – 1.

Valea Jiului, cu toate ramificațiile sale spațiale – Jiul de Vest, Jiul de Est, precum și cele care deschid porțile lumii întortocheate a subteranului – prezintă acum, în 2015, un terra cognita, un pământ bine cunoscut. Adâncimile regiunii sunt cunoscute de sute de ani. Retezatul și Parângul, care par a fi pereți stâncoși sobri, oricând gata să facă un pas spre valea strâmtă dominată de oameni – sunt și ei bine cunoscuți de turiști, drumeți și păstori. Valea în sine, cu relativ scurta sa istorie, iarăși e bine cunoscută de monografiști și de mineri veniți din toate părțile României. Și totuși, totuși, în această vale există ceva – începând de la Petrila până la Uricani – ce o face aparte nu numai prin peisajele sale, ci și prin orizonturile de viitor create de cei care locuiesc aici.



Cartierele minerești își pun amprenta pe vale – fără doar și poate –, însă încep să apară semne clare care atestă faptul că oamenii, încetul cu încetul, revin din șocul închiderii minelor și încearcă să-și croiască noi orizonturi de viitor.

Desigur, nu toate localitățile dau această impresie. La unele, apariția mușcatelor și a rondourilor de flori sunt singurele care semnalează că cenușiul blocurilor de mineri nu poate domina in eternis. Petrila își conservă fosta sa mină gălăgioasă, Aninoasa ascultă cu speranță murmurul „drumului cărbunelui”, Vulcan mai lucrează pentru centrala din apropiere, Lupeni-ul mai trimite în jur de 2000 de mineri în adâncuri.



„Drumul cărbunelui” nu mai este invadat de autobuzele minerilor, dar viața își arată forța ei de regenerare prin microbuze pline, prin clădiri renovate, spații verzi înființate și, nu în ultimul rând, prin apariția unei gândiri pragmatice, ba chiar proactive, care – iată ce lucru interesant – încearcă să se desprindă de adâncuri, de cărbunele negru, croindu-și drumul spre proiecte „colorate”, dătătoare de speranță și... locuri de muncă.

Schimbarea de mentalitate se poate observa mai ales în Petroșani și în Uricani. Primarul din Petroșani, Tiberiu Ridzi, este un primar modern, intelectual, despre care se vorbește în general cu stimă în Petroșani.

Știind că orașul este înfrățit cu Várpalota din Ungaria și știind că aceste relații au depășit de mult stadiul de politețe și de protocol, mi-am permis să-l întreb pe primar de rădăcinile sale maghiare.

– Tatăl meu este maghiar, are numele de Jakab, care după 1956 s-a scris pe la noi ca și Iacob – îmi spune primarul Ridzi Tiberiu. – Mama mea e originară din Sălaj. Așa se face că sunt mulți care, cunoscându-mă din copilărie, îmi spun Jakab Tibi... Din păcate, maghiara abia o rup. Poate că, dacă aveam mamă unguroaică și tată român, aș fi învățat mai bine maghiara, dar așa am rămas cu câteva cuvinte și cu poezioara de Paști, de udat: én kis kertész legény vagyok... Kiskertemben...

– La Zilele Culturale Maghiare din Valea Jiului sunteți întotdeauna prezent și în alocuțiuni vă referiți la maghiarii din zonă cu o căldură deosebită, folosind și expresia „Maghiari, vă mulțumesc că existați”.

– În Valea Jiului nu au fost probleme etnice niciodată. Viața în subteran a unit oamenii. Și acum avem aceleași probleme: lipsa locurilor de muncă. Orice proiecte am avea aici, în Petroșani sau în Valea Jiului, nici unul nu ar putea suplini mineritul, și tot ce însemna aceasta în zonă. Cu investițiile noi, care sunt pe cale de realizare, vom putea oferi în jur de 3000-3500 de locuri de muncă pentru foștii mineri. Dar să nu uităm că mai sunt mine care funcționează în zonă. În Valea Jiului mai lucrează în jur de 5000 de oameni în sectorul minier, în producție sau la lucrări de conservare.

– Cum de v-ați înfrățit cu Várpalota, Ungaria? Cum evoluează această legătură?

– În Valea Jiului colaborarea dintre români și maghiari este foarte bună. Comunitatea maghiară lucrează serios la popularizarea zonei în lume. Petroșani-ul s-a înfrățit cu Várpalota, Uricani cu Salgótarján, Lupeni cu Kecel. La noi este firesc să ai orașe înfrățite în Ungaria. Cu cei de la Várpalota am ajuns deja la stadiul de schimb temporar de personal, venind de la ei delegați să vadă cum lucrăm noi, și merg specialiști de la noi să vadă cum lucrează ei. Pot să vă spun, cu toată tăria, că amândouă părțile învață din aceste colaborări directe. Tematicile preferate sunt gospodărirea orașului și proiectele europene comune.





Sus