Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017
Sâmbătă, 25 Noiembrie 2017


Compas / Kossuth la Teceu, Murgu și Bolliac în România

Kossuth la Teceu, Murgu și Bolliac în România

Dacă sosești în orășelul Teceu (Técső, Tiaciv) din regiuni care aparțineau monarhiei, te vei simți acasă, ba chiar o să ai sentimentul de deja vu. În centrul localității biserica reformată cu casa parohială domină piața, rezămându-se parcă pe cea romano-catolică, care se găsește alături. La poalele bisericilor statui și memoriale maghiare: una care amintește de cei 1100 de ani trecuți de la Descălecatul maghiarilor, celălalt în amintirea pictorului Hollósy Simon, membru fondator al Școlii de Pictură Băimăreană (Nagybányai Festőiskola).



Stând în fața acestor memoriale nu este greu să faci turul virtual istoric al fostului orășel a monarhiei, arătând spre clădirile frumoase și întreținute, gândindu-te, care dintre clădiri era prefectura maghiară, care era primăria, care clădire era cea a băncii sau altor instituții ungurești.La un moment dat, căutând repere noi, m-am simțit ca la Târgu Secuiesc, sau Turda, sau Huedin.

Aceeași schemă urbanistică a orașului, aceeași arhitectură burgheză...

Pe băncile din centrul orașului doamne mai în vârstă discută despre probleme cotidiene în limba maghiară. Spunând că suntem din Cluj, amândouă își ridică vocea ca semn de empatie: „Ooo, Kolozsvár, Mátyás király... Ce departe e... "



Le povestim despre maghiarii din Cluj-Kolozsvár și când pomenim de faptul că procentajul maghiarilor a scăzut sub 20 la sută, doamnele își fac ochii rotunzi de mirare: „Păi în anii 70 fiecare al doilea clujean era maghiar...” La întrebarea mea, referitoare la procentajul maghiarilor din Teceu, îmi spun cu mândrie vizibilă, că se apropie de 30 la sută. – Harminc körül vagyunk...

Discuția noastră este întreruptă de un vârstnic maghiar, care ne întreabă, dacă am văzut bustul lui Kossuth de pe strada Kossuth, adică Kosutova. Ne îndeamnă să-l vizităm, să vedem că e plin de coronițe cu tricolorul maghiar și nimeni nu are treabă cu asta.



În fața bustului Kossuth mă simt un pic emoționat, deși tematica revoluției din 1848-49 mă găsește de partea lui Széchenyi – „cel mai mare maghiar”, care vroia binele neamului său nu cu ajutorul sabiilor, ci cu arma economiei, a politicii și a diplomației de mare clasă.

Mă uit la bustul lui Kossuth Lajos la Teceu și privirea îmi fuge în fundal, unde înscripțiile în limba chirilică iar îmi dau de lucru: de zile bune învăț ucraineana și nu sunt capabil să citesc nici ceea ce văd la o prăvălie... Bustul e micuț, dar totuși îmi aduce aminte de momentul când am oprit în New York, pe Riverside la grupul statuar al lui Louis Kossuth, „champion of liberty”.

Și iată, deși sunt într-un mediu „ucrainean” plăcut, gândurile îmi fug departe, la statui.

Oare de ce se rezumă în istoria românilor anul revoluționar 1848-49 din Europa la conflictul local din Țara Moților? De ce nu se vorbește despre acei români pașoptiști care erau de partea revoluției europene? Eftimie Murgu? Cezar Bolliac? Acești „champions of liberty” de ce nu pot deveni eroi naționali?

Când o să avem în România zeci de statui ale lui Eftimie Murgu și Cezar Bolliac, pline de coronițe, așa cum are Kossuth în Teceu ((Técső, Tiaciv)?





Sus