Luni, 25 Martie 2019
Luni, 25 Martie 2019


Compas / Barocul central european și mumiile din Vác

Barocul central european și mumiile din Vác

Îmi petrec stagiul de practică la Muzeul Tragor Ignác din Vác, Ungaria. Vác este un orășel de 33 de mii de locuitori pe malul stâng al Dunării. Mărimea orașului este contrabalansată de aspectul pitoresc al lui și a zonelor limitrofe. În epoca medievală era un sediu episcopal, orașul fiind proprietatea episcopului, cu cățel și purcel cu tot. Acest fapt a marcat atât peisajul urban, cât și posibilitățile de dezvoltare ale orașului.



La sfârșitul evului mediu, Vác era unul dintre primele centre de cultură renascentistă la nord de Alpi, datorită activității unuia dintre episcopii săi, vărul lui Matia Corvin, Miklós Báthori. Urmele renascentiste au dispărut însă o dată cu războaiele cu turcii, Vác devenind o cetate de graniță a Imperiului Otoman, apărând drumul care ducea pe apă și pe uscat spre sediul eyaletului de Buda.

Orașul a fost depopulat, iar centrul episcopal distrus în asediile numeroase ale secolului al XVII-lea.
După recucerirea din 1686, episcopia s-a reîntors printre ruine și a început un proces lung de repopulare și de reconstruire a orașului. La sfârșitul secolului, Vác avea aspectul unui oraș baroc, prosper, cu o populație multietnică și multiculturală. Astăzi, centrul istoric arată ca o bijuterie barocă, aproape neatinsă de timp.



Casele burghezilor, palatele prelaților catolici, statuile, toate vorbesc despre patronajul episcopilor, dar și despre priceperea meșterilor locali și străini care au lucrat aici. Biserica dominicanilor din Piața Centrală este o construcție în stil rococo, care a fost finalizată în anul 1755.

Această biserică, dedicată Sfintei Fecioare a Rozariului, mai poartă și numele de Biserica Albilor, ca o referire la culoarea veșmintelor purtate de către călugarii dominicani. Biserica a preluat repede rolul de biserică parohială și în cripta de sub turnul bisericii au inceput înmormântările chiar în anul 1731.

Cripta a fost folosită până în anul 1808, când s-a umplut definitiv și intrarea ei a fost zidită. Toată lumea a uitat de existența ei până când un preot paroh a găsit referințe scrise despre existența criptei și a vrut s-o reutilizeze. În 1994, după căutări îndelungate, muncitorii au constatat că zidul de sub turn sună gol.



Au început să dea jos zidăria și au găsit treptele și ușa criptei uitate. Când s-au uitat înăuntru au văzut lucruri minunate, sicrie pictate, împodobite cu o ornamentație bogată în stil baroc. Iar surprizele nu s-au oprit aici. Sicriele erau pline cu corpurile perfect mumificate ale burghezilor din Vác-ul secolului al XVIII-lea. S-a dovedit ulterior că în criptă era un aer foarte uscat și aerisirea continuă a blocat decompoziția corpului uman.

Aproximativ 262 de persoane au fost exhumate de către specialiștii din Budapesta și Vác. Descoperirea era una extrem de importantă, întrucât, pe lângă posibilitățile oferite cercetătorilor din domeniile stiințelor naturii, cei care se ocupă cu istoria culturală și societală pot să cerceteze inclusiv moda din secolul al XVIII-lea pe baza hainelor găsite. Pe lângă acestea, un aspect important este compoziția etnică a celor înmormântați. Cum am mai amintit mai sus, Vác-ul secolului al XVIII-lea era un oraș cosmopolit.



Pe lângă maghiari, exista un număr mare de germani și cehi, toți romano-catolici. Pe lângă ei exista și o comunitate de maghiari calvini, dar la finele secolului s-a stabilit în oraș și o comuntitate de ”greci” (de fapt sârbi, albanezi, aromâni etc.) ortodocși din Balcani. Acest amalgam de etnii se reflecta foarte frumos în persoanele celor înmormântați în criptă. Desigur că în criptă se puteau înmormânta numai enoriașii catolici, dar nu existau limitări materiale.

Cei care s-au remarcat în comunitate prin donații, sfințenie etc. își câștigau un loc de veci în cripta bisericii parohiale.

În zilele noastre, Muzeul Tragor Ignác din Vác are două expoziții permanente dedicate mumiilor din cripta Bisercii Albilor. Prima, Memento Mori, se axează strict pe mumiile găsite în criptă și pe aspecte legate de arta funerară din epoca barocului. Cea de a doua expoziție leagă istoria orașului baroc cu poveștile ”spuse” de către cei înmormântați în criptă prin intermediul obiectelor personale sau a unor documente din arhivele locale.



Orașul Vác, cu toate că nu mai sunt nici greci, nici germani în oraș, este foarte mândru de tradiția multiculturală. Există brutărie șvăbească, curs de dans popular grec, funcționează spitale și școli cu tradiție, susținute material de către Biserica Catolică, iar fostul senior al orașului, episcopul, este cel care organizează concerte de muzică clasică și piețe pentru vânzarea produselor unor agricultori din zonă.

Menționez faptul că Gherla este o bijuterie barocă similară orașului Vác, construită de către comunitatea armeană care nu mai există. Gherla a devenit un oraș ca multe altele din Transilvania, monocultural, cu amnezie față de trecut și cu o nepăsare păcătoasă față de moștenirea construită.




Sus