Marţi, 17 Septembrie 2019
Marţi, 17 Septembrie 2019


Compas / Buletin de oraș, buletin școlar maghiar de centru?

Buletin de oraș, buletin școlar maghiar de centru?

În ultimele zile au avut loc mai multe dezbateri pe tema educației maghiare. S-au adunat oameni mari și oameni inteligenți să găsească soluții pentru a salva ce se mai poate. Eu, mic și umil, biet profesor (adică direct implicat) nu am participat la acestea, totuși îndrăznesc să arăt câteva aspecte legate de această problemă. Iar ceea ce o să scriu probabil nu o să le placă multora.



Să începem cu faptele: an de an sunt din ce în ce mai puține clase, atât la grădinițe, cât și la gimnaziu sau liceu. Această tendință este una generală, nu numai la nivelul maghiarilor, dar aceștia din urmă sunt afectați mai grav din cauza numărului și așa mic al claselor cu această limbă de predare.

Ca să nu arunc vorbe în vânt o să vă dau câteva exemple din experiența mea personală.

Școala David Prodan. Această școală la care am predat și eu, acum cincisprezece ani era o instituție prosperă. Apoi au început problemele. La început a dispărut o clasă românească, apoi alta. Acum vreo șapte-opt ani (ex)terminau ultimele clase maghiare. Acum câțiva ani a rămas o singură clasă per promoție iar școala pur și simplu a dispărut (clasele rămase intrând în componența unui liceu)…

Școala Petru Maior, Gherla. Acum patru ani eram dirigintele clasei 12 G, aceasta însemnând că existau șapte clase paralele. Anul acesta ultima clasă terminală purta litera E. S-a desființat o clasă românească iar o clasă maghiară a fost mutată la alt liceu (unde se va desființa anul acesta).

Școala Cojocna. Acum câțiva ani secția maghiară gimnazială a fost desființată. Așa, pur și simplu. Copii astăzi sunt transportați cu microbuzul la școala Titulescu din Cluj.

Școala Emil Isac, Nicolae Iorga, Ion Creangă, Ion Agârbiceanu. Iată câteva școli de cartier în care vorba maghiară a dispărut. Doar în Grigorescu (Ghibu, cu probleme), Gheorgheni (Titulescu) și Mănăștur (Goga, întregit cu elevii „aruncați” din școala Creangă), Zorilor (Waldorf) mai există clase maghiare în cartierele Clujului. Am devenit o rasă pe cale de dispariție…

Între timp însă școlile din centru, fie ele maghiare sau românești, prosperă. În fiecare vară zeci de părinți se trezesc că vor să trăiască în centrul Clujului, făcând tot posibilul să obțină (la fel ca în vremea tovarășului) „buletin de Cluj” (mai exact de centru).

Astfel în Apáczai, Báthory, János Zsigmond sau Liceul Reformat practic se calcă în picioare pentru a intra. Situația este clară: părinții își înscriu copiii în școlile din centru pe care le consideră mai bune, iar aceste școli le acceptă cu plăcere pentru că fiecare copil înseamnă bani, iar banii sunt întotdeauna bineveniți.



Astfel ei închid ochii dacă acel copil nu locuiește exact la coada calului pe care stă Matea, ci, să spunem, ceva mai încolo, într-un cartier, unde există (sau ar exista) linie maghiară. Și părinții au pe undeva dreptate: ei vor ceea ce este mai bun pentru copilul lor, iar în școlile de cartier, în opinia lor, sunt copii sau profesori mai slabi.

La sate sau orașele mai mici situația este și mai disperată. Școlile de aici fac tot posibilul pentru a supraviețui. Unul dintre aceste școli plătește o sumă în fiecare an copiilor înscriși aici din alte localități. Această școală va supraviețui, o altă instituție însă, din apropiere, anul acesta va avea clase simultane, primul pas spre dispariție…

Astfel inițiativa guvernului maghiar, despre care s-a tot discutat în ultimele zile (vezi articolul lui Szabó Csaba, Școlile maghiare mici și moara demografică) de a „pescui perle” pare o idee bună, mai ales că se încearcă aducerea în Secuime a unor elevi care altfel ar învăța în clase românești. Dar, din păcate, vor pleca și cei care s-ar fi înscris într-un liceu din zona lor, aflată la limita dispariției…




Sus