Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Compas / Viață familială la fără frecvență

Viață familială la fără frecvență

Am urmărit cu interes reacțiile la declarația (deja) fostului ministru al transportului Ioan Rus, declarație generalizatoare și profund jignitoare la adresa persoanelor plecate să muncească în străinătate din România (nu scriu români pentru că mulți dintre ei sunt de altă naționalitate). După această declarație mult prea dură, Rus a făcut un gest normal, dar destul de rar întâlnit pe meleagurile mioritice: a demisionat fără să stea mult pe gânduri. Îi înțeleg pe cei care au fost scandalizați de aceste cuvinte. Ei au dreptate. Dar…

Acum două săptămâni încheiam mediile la clasele a douăsprezecea într-una din școlile mele din Gherla. La un moment dat am ajuns la un elev amenințat de corigență. Fiind un tip glumeț, m-a întrebat cât cer ca să-l trec. Am răspuns cu aceeași monedă, întrebându-l cât îmi dă.
      

Gustând joaca a început să-și golească buzunarele: într-unul erau cincizeci de lei, în celălalt două sute, în al treilea douăzeci de mii de forinți (cam trei sute de lei). În total avea la el, bani de buzunar primiți de la mama, circa jumătate din câștigul meu lunar. În clasa a zecea acest tânăr era unul dintre cei mai buni la materia mea, istoria, anul acesta fiind la un pas să rămână corigent. Totul a început când mama lui s-a dus să lucreze în străinătate…

Nu el este singurul în această situație. Desigur există alți elevi ai căror părinți sunt acasă, cu toate acestea rezultatele la învățătură lasă mult de dorit. În același clasă este o altă elevă a cărei mamă lucrează în străinătate. Cu toate că ea a rămas singur cu tatăl și fratele ei, în grija ei intrând și treburile casnice, se descurcă și la învățătură. Nici ea nu este singură aflată în această situație…

La câțiva kilometri de Gherla, există un sat maghiar superb, Sic (de unde provin o mare parte a elevilor noștri), aproape toate casele fiind cu etaj și renovate. Această localitate prosperă se confruntă cu o singură problemă majoră: lipsa locuitorilor.



Dacă în trecut portul inconfundabil al sicanilor se putea vedea mai ales în Ungaria (acolo unde femeile mergeau să facă curățenie iar bărbații lucrau în construcții), astăzi ei au ajuns peste tot în lume, fiind plătiți bine pentru că sunt harnici (un elev mi-a povestit că fratele lui, proaspăt căsătorit, câștigă în Belgia în două zile cât eu într-o lună ).

Ei pleacă, iar copiii lor rămân.



                                                   Atmosfera de Sic - foto: Teodora Neagu

Astfel apare un cerc vicios , fără scăpare: părinții speră că în acest mod vor putea oferi un trai mai bun copiilor. Iar copii rămași acasă, la bunici, cu un părinte sau mai rău, singuri, au de toate căci părinții trimit bani suficienți acasă.

Le lipsește doar un singur lucru: grija, iubirea părintească.

Unii dintre ei se vor descurca și așa. Ce se va întâmpla cu restul?




Sus