Miercuri, 23 Octombrie 2019
Miercuri, 23 Octombrie 2019


Compas / Îmi pare rău că nu l-am înscris la secția maghiară

Îmi pare rău că nu l-am înscris la secția maghiară

Acum un an, încercam să ne hotărâm la ce grădiniță ar trebui să ne înscriem copilul. Nu prea am avut din ce alege, pentru că în Sfântu Gheorghe grădinițele nu oferă foarte mult, și aici mă refer la program și meniu. Mai mult de-atât, trebuia (?) să alegem o grupă cu predare în limba română, evident.

Cum sunt puțini copii care se înscriu la secția română, toate grupele la care ar fi putut merge copilul meu erau mixte, adică aveau în componență copii de la 3 la 6 ani, ceea ce nu mă încânta foarte tare. Câteva luni bune mi-au luat să mă decid care e cea mai bună alegere, dar din păcate nu am vrut să mă gândesc la posibilitatea de a-l înscrie pe cel mic la secția maghiară.

Cu toate că dorința soțului (român și el) era ca cel mic să învețe alături de vorbitorii nativi de limba maghiară, mie mi-a fost frică de faptul că nu va putea să se integreze, că nu-l voi înțelege dacă îmi va spune ceva în maghiară, sau că nu-l voi putea ajuta cu poeziile și celelalte activități pentru acasă. I-am zis soțului că așa cum el a învățat maghiara în fața blocului, cu prietenii, sau la școală, așa o va face și feciorul lui.

Din păcate, nu mi-am dat seama pe moment că vremurile s-au schimbat, că școlile s-au separat, că se formează grupulețe în parc și mai ales, că părinții nu-și încurajează copiii să se joace la un loc.

Bineînțeles că am ajuns să-mi pară rău, în momentul în care am început o discuție în parc cu o mămică despre ceva cursuri de limbi străine pe care aș dori să le facă cei mici. Adică, aveam sursa gratuită și autentică de limbă străină chiar sub nas, dar eu o refuzasem și pe deasupra eram pregătită să plătesc o sumă de bani pentru ca cel mic să ia contact cu un profesor o oră pe săptămână în speranța că învățarea limbii străine (engleza, de cele mai multe ori) îi va dezvolta funcțiile cognitive și modul de gândire.

Le-am pus cap la cap, și mi-am tras o palmă peste frunte, gândindu-mă cât de benefic era pentru copil să mai cunoască maghiara. Nu e vorba că va lucra vreodată în Ungaria, sau pentru o firmă de acolo, e vorba că învățarea unei limbi străine, oricare ar fi ea, este un prilej nemaipomenit de a le modela gândirea.

Noi, în Ardeal, avem un atu extrem de important: bilingvismul autentic, nativ. Avem posibilitatea de a le deschide copiilor noștri o fereastră către o altă cultură, putem spune chiar și o altă lume. Cred că ar trebui să privim puțin diferit situația noastră, a românilor, maghiarilor, secuilor sau sașilor și să le oferim copiilor cele mai bune șanse.

Îi felicit pe părinții care au avut inspirația să-și înscrie de bună voie copiii la secția cealaltă și-mi pare rău că nu m-am gândit acum un an la beneficiile acestui mediu multicultural în care trăim.






Sus