Luni, 25 Martie 2019
Luni, 25 Martie 2019


Compas / Turda multiculturală – dorul de mere și de casă

Turda multiculturală – dorul de mere și de casă

  

Fiind copil, întotdeauna am așteptat cu sufletul la gură vacanța de vară. Aparent nu s-au schimbat multe de atunci. Aștept vacanța. Dar este o altfel de așteptare. Până nu demult așteptam să evadez din cotidian, să plec cât mai departe din locul în care trăiam, de acasă, să nu mai văd autobuzul care mă duce zilnic la lucru, să nu mă enerveze lipsa asfalutului de pe strada mult prea noroioasă pe care locuiam, să văd și altceva decât orașul meu natal și împrejurimile. Vroiam departe…

Cu toate că ideea de „departe“ rămâne, de data asta, pentru prima oară în viață, destinația finală a mult râvnitei vacanțe de vară va fi locul de unde până acum îmi doream să plec vară de vară: acasă.

Cu cât ziua reîntâlnirii se apropie, cu atât mă gândesc mai des la oare cum va fi. La starea pe care o voi avea: voi fi în concediu – acasă. Și îmi doresc acest lucru: fie că va fi o zi sau o săptămână, vreu să mă întorc. Să întăresc puțin rădăcinile, să mai miros o floare din curtea bunicului, să mănânc un măr de pe Valea Arieșului, cumpărat în piața mare.



         Turda (Torda) europeană – numele străzilor și în maghiară: Pap utca

Probabil mulți simt la fel, dar aș fi curioasă să aflu dacă cei de aici, din Szczecin, plecați departe din diferite motive simt la fel, dacă revin cu drag pe aceste meleaguri, dacă le sunt dragi clădirile, numele străzilor, parcurile cu copaci de zeci de ani. Întotdeauna mi-aș fi dorit să văd în inima și mintea oamenilor.

Pentru cei care nu știu, le voi spune că până nu demult (dar admit, că depinde mult cu ce unitate măsurăm timpul) acest oraș încă aparținea de Germania. Dacă încercăm să găsim o oarecare asemănare, poate situația localității Oradea ar fi cea mai apropiată. Geografic.

Suntem la nici 15 km de graniță, și stând de vorbă cu germani din Berlin sau de mai departe, îmi dau seama că sunt unii care în continuare cred că localitatea aparține de Germania și folosesc denumirea nemțească a localității: Stettin.



                         Turda (Torda) europeană – numele străzilor și în maghiară: Szénapiac

„Szczecin/Stettin” – nu e greu să observi diferența destul de mare din felul în care este scris numele localității în poloneză și în germană. Cu toate acestea nu vreau să scriu nici despre cine pe cine a asimilat/persecutat/omorât/expulsat când, cum și de ce... vreau doar să dezvălui ce ce mi se pare că orașul meu natal, Turda, mică și gri cum e, chiar și la 1600 km distanță mi se pare fascinantă dintr-un punct de vedere nu lipsit de importanță: multiculturalitatea.

Dacă până în 1945 majoritari în oraș erau germanii (Stettin), azi auzi vorbe nemțești doar în weekend, când vezi și mașini cu numere de Germania. De multe ori cei din Berlin, de la 180 km de noi vin pe aici să își facă cumpărăturile sau vin să vadă poate orașul care odată le-a fost odată casă.

Îmi lipsește multiculturalitatea de acasă. Dar nu cea de nivel instituțional, ci acea multiculturalitate interumană: să întâlnești pe aceeași stradă grupuri de tineri români, care ieșiți de la școală discută despre tema de casă „din Arghezi”, doamne mai în vârstă care discută în limba maghiară despre rețete alese sau copii care zburdă în mulțime și strigă voioși în limba romanii.

Văd în Szczecin plăcuțe în mai multe limbi la diferite obiective, asemănătoare cu plăcuțele în trei limbi cu numele noi și vechi al unor străzi din Turda. Plăcuțele sunt de obicei în poloneză, germană și engleză. Zâmbesc în taină că și germana se regăsește printre ele, chiar dacă nu am găsit dovezi statistice evidente care să arate azi existența acestei minorități în localitate.



         Turda (Torda) europeană – numele străzilor și în maghiară: Sóvágók utcája

Și atunci îmi veni întrebarea care de atunci mă bântuie: neexistând această minoritate, oare se regăsește limba lui Goethe pe plăcuțe datorită celor care vin să-și facă cumpărăturile de weekend aici, ori pentru că există un respect pentru trecutul odată multicultural al orașului.

Mi-ar plăcea să fie cea de-a doua variantă. Și mi-ar mai plăcea ca în Turda peste mulți ani, dacă vor mai exista acele plăcuțe, să nu frământe pe nimeni această întrebare.

Ca multiculturalitatea în Turda să nu fie doar o amintire.




Sus