Sâmbătă, 24 August 2019
Sâmbătă, 24 August 2019


Compas / Struțul, mascota orașului Bistrița

Struțul, mascota orașului Bistrița

Puțini știu de ce apar în orașul Bistrița, în locurile mai intens circulate, struți de mărime naturală, viu colorați. Și mai puțini sunt cei care cunosc povestea „struțului”. Ce legătură poate avea această pasăre africană cu orașul din Nord-Vestul Transilvaniei, unde neam de neamul meu nu știe să fi trăit vreodată o asemenea specie?

Marea a fost mirarea cetățenilor când autoritățile locale, în frunte cu primarul urbei,au hotărât s-o avanseze pe ciudata pasăre africană pe post de mascotă a orașului.

Pentru că o legătură trebuie să existe, haideți să ne întoarcem în trecut și să ne oprim îm secolul al XIV-lea.
  

Pe vremea aceea Transilvania făcea parte din Regatul Ungariei, sub domnia lui Ludovic I al Casei Regale de Anjou. Pe blazonul acestuia apărea un struț cu o potcoavă de aur în cioc.

Pasărea simboliza cel mai probabil măreția regatului și puterea aceastuia, struțul fiind o pasăre cu dimensiuni considerabile, puternică si rapidă. Orașul Bistrița fiind un oraș liber, ajuta regele atât financiar cât și militar.

Fiind oraș liber sub protectorat regal, având dreptul de a organiza târguri, bucurându-se de o formă extinsă de autonomie și Bistrița putea adopta în blazon părți din stema regală.

Această stemă veche de secole se poate vedea si astăzi în incinta impozantei biserici evangelice din Bistrița, sculptat în piatră, dar și pe piatra funerară a ultimului primar de etnie germană (sasă) Karl Sanchen.

Stema cuprinde de jos în sus: un scut cu crinii casei regale de Anjou, dungile caracteristice pentru stema Arpadiană, un coif de cavaler pe care este așezat o coroană, iar din coroana respectivă apare un cap de struț încoronat, având o potcoavă de aur sau de argint în cioc.

Istoric vorbind, de aici provine mascota, însă există și o legendă, care spune, că în luptă struțul a mâncât un cavaler cu tot cu calul și până ce desenatorul a imortalizat scena luptei, din cal n-a rămas mai decât potcoava, după cum se vede și pe stemă.

                         

 




Sus